Mai mare-n evul ce ni s-a predat o altă întâmplare nu există. Așa zice Doinaș și așa gândește, în izolarea sa din Downing Street nr. 10, nea Cameron. Deși evul e devreme, la începutul său abia, prostia secolului s-a petrecut sub ochii noștri larg uimiți și încă nu ne revenim. Căutăm, pe lângă patul din care am căzut brusc, niște bandă izolatoare care să țină cioburile Europei unul lângă altul. E greu, pentru că nu ne așteptam la asta. Nimeni nu se aștepta. Părea o glumă seacă, englezească. Dar s-a dovedit a fi o glumă proastă. Tot englezească. A fost o alegere definitorie nu pentru o națiune, ci pentru o generație globală. Când ai de ales între Monty Python și Mister Bean și alegi Mister Bean, îi faci pe români să se simtă bine. Adică nu doar ei sunt fascinați de umorul ieftin, tip Vacanța Mare, ci e un fenomen universal. Iată, Doamne, că nu suntem singuri pe lume!
Dar ar fi greșit să judecăm opțiunea poporului britanic. Deși nu a fost opțiunea sa, neapărat. Tabloidele britanice, cele mai vândute tabloide din lume, probabil, alea în care extratereștrii au deja procese de paternitate cu englezoaicele bete de prin Ibiza, au mințit cum nimeni nu îndrăznește să mintă într-o societate normală. Și n-au pățit și nici nu vor păți nimic. Pseudo-politicienii care au condus campania pro-Brexit au mințit, la rândul lor, fără pic de rușine. Și au negat totul a doua zi. e ca și cum l-ai fi prins pe unul călare pe partenera ta și el ar crede că poate scăpa basma curată dacă și-o șterge pe perdea. Nu, nene, nu merge. Nu la nivelul ăsta!
Și, totuși, există oameni care găsesc iezi de sacrificat și în cazul ăsta. Nimeni, zic tăpălagii, nu e mai vinovat decât pensionarii britanici. Ce convenabil…
Știm, mulți dintre noi, să citim statistici, sondaje, cifre oficiale. Dar de ce am lua toate astea de bune? De ce am mușca la prima momeală prost aruncată?
Da, cifrele spun ceva despre electoratul care a votat pentru ieșirea din UE a Marii Britanii. Dar sunt aceleași cifre/numere care în noaptea referendumului dădeau partida pro-europeană drept câștigătoare. Numărarea voturilor, cea oficială, nu oferă absolut nici un fel de date despre demograficul votanților. Singurele date referitoare la vârstă, ocupație etc. vin de la companiile de sondare a opiniei publice. exact alea care au dat greș la exit-poll-uri. Deci, totuși, despre ce vorbim?
S-a dovedit clar că toate companiile britanice de sondare a opiniei publice furnizează date false. Și, culmea, pe aceste date își bazează analizele tăpălagii presei noastre. Pensionarii, temă favorită în multiple campanii electorale, sunt vinovații principali pentru Brexit.
Hai, băi, reveniți-vă! Oricât de proști ați fi, nu se poate să fiți atât de proști… În ziua în care vreo autoritate electorală din orice țară a lumii va reuși să furnizeze date exacte despre vârsta, ocupația și opțiunile sexuale ale votanților, va fi clar că trebuie să împrăștiem cenușa democrației deasupra europei, locul în care s-a născut cu multă vreme în urmă. Dar asta încă nu se întâmplă și sper că nu se va întâmpla niciodată. Însă ridicolul nu recunoaște limite și nici nu acceptă constrângeri…