Îl știţi desigur pe Purthvanidze. De el ne-a fost frică și tot n-am scăpat. Ne-a dat gol spre final și, astfel, am cîștigat doar cu 5-1 în faţa prestigiosului Torpedo Kutaisi, locul 9 în campionatul Georgiei. E un semnal de alarmă, în perspectiva dificilelor examene care-i mai așteaptă pe tricolori în Antalya, cu temutele Zimbru Chișinău și Beroe Stara Zagora. Chiar dacă nu dăm piept cu Milsami Orhei sau Botev Plovdiv, vom avea emoţii pînă la capătul acestui turneu de pregătire. Ne-am implicat într-o acţiune savant construită pe formula șuie a post-decembrismului românesc, un experiment care unește tradiţia comunistă cu modernitatea capitalistă. Expediţia din Antalya îmbină exemplar inutilul cu neplăcutul.
Întreg stagiul ăsta e inutil, pen’ că la Europene, în vară, abia dacă vor fi prezenţi trei-patru din jucătorii convocaţi acum. Pe unii dintre ei mai mult îi încurcă. D’alde Ivan, Enache sau Găman sînt cu gîndul în altă parte, să se transfere la alt club, nu să se jertfească pentru lotul divizionar. Budescu, jucătorul român al anului, a avut mai mult noroc. A scăpat de această corvoadă, după răsunătorul transfer în China, la celebra Dalian Yifang din liga secundă. Steliștii, in corpore, au zis și ei pas. Cumva de înţeles: FCSB avu parte de adversari mai acătării – Sturm Graz, Ludogoreţ sau Trencin – decît și-a găsit România. A fost ratată pînă și șansa anunţatului amical de lux cu Turkmenistanul. Atunci, la ce bun acest cantonament care, conform Gsp, a costat Federaţia 245.000 de euro? Așa mult face o șușanea de doi bani?
Se explică doar dacă, așa cum pomenirăm, te gîndești la fuziunea dintre tradiţie și modernitate. Pentru generalul mistic Tata Puiu, cantonamentul e un topos aproape sfînt – mănăstire și cazarmă. La 65 de ani îl face să se simtă ca la 25, cînd, mare jucător, penetra nămeţii la Forban, cu Steaua, sau în Poiană, cu Naţionala. E drept că, pe atunci, astfel de ghidușii tot mai aveau o noimă: toţi internaţionalii noștri jucau doar la cluburi din România. Deci, pe undeva, se justificau niște antrenamente cu întreg lotul, cu titularii, nu doar cu rezervele rezervelor. Îl respectăm pe domnu’ Iordănescu, dar, la faza asta, a dat-o în bară. Acum, în zilele noastre, e altfel. E capitalism, tăticule!
Văzurăm, tot acum, ce pot și oamenii noi din noua lume capitalistă, de la noua Federaţie a tînărului Burleanu. Cînd vorbesc și-ţi mai și prezintă desene în Powerpoint, ca ei, bibicule, cineva mai rar! Management, marketing, audituri și studii de fezabilitate, proiecte și strategii – nimic din ceea ce este actual nu le e străin. Mai greu le e cînd, de la birou, tre’ să coboare și-n iarbă. Planurile generoase ies altfel decît în graficele de pe laptop. În loc să jucăm în Spania, cu Egipt și Andorra, sau măcar în Bahrein, cum se lăudau, uite ce adversari de calibru ne-au găsit în Turcia.
Decît să cheltuiască atîţia euroi, mai bine îi închideau pe băieţi la Mogoșoaia și organizau un patrulater cu Chiajna, Voluntari și Petrolul – niște echipe apropiate nu doar geografic, ci și valoric. Iar, ca adversari mai tari, Federaţia ar fi găsit unii și pe la noi. A spart banii cu șușaneaua din Antalya. Mai bine viza și succesul financiar, organizîndu-i lotului divizionar două meciuri cu niște selecţionate prestigioase: Naţionala Actorilor și Naţionala Cîntăreţilor.