Cronicarul Grigore Urechelniță – A trăit între anul nașterii sale și momentul în care Vodă și-a dat seama că cronicarul are o părere proastă despre el. Numele i se trage de la faptul că a fost mușcat în tinerețe de o urechelniță pe care-o dresa ca să-l apere de tătari. Cronicarul descrie urechelnița cu pricina în termenii următori: „Insecta nu era mare la stat. În schimb, era mânioasă și degrabă vărsătoare de sânge nevinovat. La ospețe, te mușca fără motiv, iar de județ care să decidă dacă e justificat sau nu să te muște, nici nu putea fi vorba.“
Paharnicul Căpșunică – Era paharnicul care îi turna lui Ștefan cel Mare exclusiv vin roșu de casă. Cel mai bun prieten al lui era un coleg care-i turna voievodului shot-uri de tequila, iar amândoi erau pur și simplu la cuțite cu persoana care-l aproviziona pe domnitor cu apă rece de la robinet, în pahare de plastic de unică folosință.
Vatmanul Arbore – Era persoana însărcinată cu transportul public din cetatea de scaun a Sucevei. Vatmanul Arbore umbla într-un tramvai tras de patru cai și împins de alți patru, în timp ce un BMW negru îi tot dădea flash-uri din spate, reproșându-i că nu merge mai repede și că nici nu se dă la o parte de pe linie. Vatmanul Arbore a fost destituit și decapitat de Vodă în 1493, după ce a fost prins circulând fără bilet. Tocmai el, care ar fi trebuit să dea un exemplu. Ce paradoxal!
Postelnicul Distribuire – Era cel care se ocupa personal de postările de pe Facebook ale lui Mihai Viteazul. După ce posta câte ceva, el dădea imediat distribuire, de unde-i vine și porecla.
Comisul Tâlharie – Un renumit dregător din secolul al XIV-lea, care comitea tâlhării în numele voievodului. Legenda spune că a pornit de jos, fiind inițial hoț de buzunare, comițând furturi în nume propriu.