Nu știu dacă ați auzit cum râdea viitorul acum câteva zile. Tocmai aruncase un ochi pe Planul de Relansare Economică propus de Ludovic Orban.
E o jignire la adresa ideii de referat găsit pe Internet.
Culmea, ce i-a dat prin cap lui Orban să facă cu 100 de miliarde de euro e chiar secundar. În primul rând că planul este pe o perioadă de zece ani. În ani de câine e ușor de calculat, dar în ani de guverne, la un calcul sumar, vine cam două milioane de ani.
Un guvern care nu este expresia unei majorități, ci a unei necesități și urgențe de moment, face un plan pentru zece ani. Cum îl face? Fără nici cea mai mică consultare cu celelalte partide. Un nene care vine după trei ani de șomaj și boschetăreală aruncă pe hârtie viitorul țării. Unde e președintele în treaba asta? Nu știm. Unde e Opoziția? Niciunde. Unde sunt sindicatele?
Există cimitirele Ghencea-Civil, Ghencea-Militar, dar am impresia că se vorbește prea puțin de Ghencea-Proiecte de țară.
Din perspectiva cetățeanului, prosteala Guvernului e un fel de mizerabilă bătaie de joc. Care este garanția că următorul guvern non-PNL se va ține de acest plan? Da, îi zicem Plan, așa, de amorul discuției.
Neprețuită imaginea, dacă stăm să compunem așa, cu Șică, în miez de noapte la Guvern, desfăcând o sticlă de bere, aprinzându-și o țigară și exclamând: Ia să vedem ce facem cu 100 de miliarde de euro!