Dacă asta a fost marea revanșă împotriva Greciei, atunci să recunoaștem că o echipă mai înfiptă decît Naționala noastră i-ar fi bătut pe greci de i-ar fi făcut să regrete că n-au pierdut prin neprezentare. Palicarii lui Ranieri păreau intrați pe teren după un chef prelungit, urmat de o beție cruntă. S-au mișcat cu încetinitorul și în silă de parcă li se clătina pămîntul sub picioare. Retragerea bătrînilor i-a lăsat pe greci în criză de efectiv și de idei, iar Ranieri n-a știut să le trezească tinerelor speranțe nici măcar ambiția de a nu se face de rîs în fața scaunelor goale de pe stadionul Karaiskakis. Mitroglu, nașul nostru de la barajul pentru Mondialul din Brazilia, nu s-a întîlnit cu mingea decît de vreo trei ori, și atunci nu știa ce să-i facă, de parcă tocmai învăța cu ce se mănîncă fotbalul. Samaras s-a chinuit să-și dezmorțească capioldații pînă s-a lămurit că echipa era în grevă de zel și s-a plictisit să mai alerge de pomană. Pe margine, Pițurcă, după penaltiul din minutul 10, ai fi zis că era muncit de temeri după acest dar al grecilor. În loc să-și trimită echipa la atac, nu i-a venit să creadă toată repriza întîi că strănepoții lui Ahile cel iute de picior pur și simplu lîncezeau pe teren, fără nici o armă secretă în dotare. Totuși, pînă la eliminarea lui Marica, Piți măcar le-a spus băieților să-i ia pe greci în primire încă din partea lor de teren, să le taie maioneza, ceea ce nici nu era greu. Dar după ce Marica i-a luat grecului mingea cu piciorul de sub nas, de l-a trimis arbitrul la vestiar, Pițurcă s-a speriat că elinii pun la cale vreo zaveră, cu omul lor în plus, și și-a retras trupa în tranșee, să păzească rezultatul. Grecii, chiar dacă n-aveau chef de joc, cînd au văzut că s-a golit tarlaua în fața lor, au început să care mingea pînă în fața careului și să-și încerce norocul, care cu un șut, care cu o centrare, de începuse să miroasă nasol a egalare. Cum ar veni, dacă nu sînt ei în stare să ne facă să numărăm minutele, atunci să-i ajutăm noi. Și puțin a lipsit să nu ne egaleze grecii, cu toată mahmureala lor, cînd ar fi trebuit să le mai dăm goluri, chiar dacă am fi rămas în nouă. Nu vreau să cobesc după o victorie, dar la ceea ce joacă acum Naționala s-ar putea să tremurăm pînă în ultimul minut și cu Insulele Feroe. Ca să nu mai spun că ungurii, care joacă prost, s-ar putea să se descurce mai bine decît noi la București. Așa că nu m-aș mira dacă cei care se bucură că Piți nu s-a dus să învețe araba se vor da cu capul de pămînt că el a ratat un contract mai acătării, iar noi ocazia de a scăpa de el.
Poate-l vor, totuși, arabii
