Derapajele extremiste scot tot mai mult la iveală derapajele instituțiilor noastre pe care, dintr-o melancolică obișnuință, le numim democratice.
Să ne înțelegem: Tucă nu mai face presă de mult. E un agitator, un sculător și răsculător de patrioți. Pe lângă meseria lui mai veche de poet incredibil de netalentat. Într-atât de netalentat încât s-ar putea să-l vedem curând în Academia Română, secția „Păunești de talie mică“.
Tucă spunea în clipul interzis de CNA că a fost lovitură de stat. Cam în cuvintele astea: „Mie tot nu-mi vine să cred cum au dat ăștia lovitura de stat, nu ăștia de la Curtea Constituțională, că ăștia au fost… adică te așteptai de la ei. Dar cum au dat ăștia de la BEC, niște iluștri anonimi puși să redacteze înainte de a da hotărârea. Au venit așa într-o duminică seara și ne-au tăiat lumina, au tăiat democrația, au tăiat ce mai rămăsese din statul ăsta și așa mafiot“. Nimic, dar nimic special. Tucă e recunoscut pentru stilul plat. Cel mai bine – ca jurnalist – i-a ieșit să râdă la glumele invitaților. Libertatea de expresie nu l-a ajutat cât l-a ajutat libertatea de hăhăială. Dacă-l interzici pe Tucă, trebuie să interzici jumătate din Internetul românesc. Dar CNA-ul și mai ales acest hiperactiv Bănescu insistă să arate periodic că e o instituție îmbătrânită devreme, anchilozată și obtuză, de multe ori tolerantă cu abuzatorii media și abuzatoare cu niște rătăciți.
Mă rog, până la urmă, toate acestea arată cât de departe suntem de societatea pe care credeam că o avem deja, că o apărăm, că o perfecționăm. Suveraniștii și lătrăii lor ne-au făcut să apărăm în final o democrație pe care ne dăm seama că o cunoaștem din poze, nicidecum din realitate.