Nu, nu e vorba de Pont Neuf, deşi asta ar fi trebuit să fie poanta cu ponturile, ci despre Golden Gate. E-adevărat că sunt şanse mai mici să începi prin a-l călca pe ăsta (Pont Neuf e chiar la îndemână, zvârli până acolo cu şapca), dar la Golden Gate ai mai multă nevoie de recomandări, pentru atunci când ajungi. Deci:
-
e treabă de o zi întreagă, nu îţi aloca mai puţin, că fuşereşti toată expediţia. Dacă îţi faci planuri doar după ureche, zici că podul Golden Gate e în San Francisco, dar de fapt ajungi la el cu un autobuz care face trei sferturi de oră ca nimica, şi asta din zona de nord a oraşului. Dacă vii din sud, mai bine ia BART-ul, că altfel încărunţeşti pe drum.
-
pe pod nu ai cum să faci pipi. Când ai coborât din autobuz, nu te repezi ca scroafa după vier, să urci pe pod şi să te-mbulzeşti cu chinezimea; du-te binişor la buda din staţia de bus şi fă-ţi treburile pe îndelete, că te aşteaptă lucru greu.
-
tot de acolo, de la magazinul din staţie, ia-ţi apă şi ceva de ronţăit, preferabil un dulce cu amidon (biscuiţi, muffins, de-astea). Nu vei găsi nimic de mâncare timp de 150 de minute de-acum înainte, aşa că n-are rost să laşi foamea să-ţi strice priveliştea.
-
în rucsacul tău de tură, pune haine groase şi o pelerină de ploaie. Ăi mai experimantaţi îşi iau şi mănuşi, şi bine fac: pe pod sunt ceţuri reci ca gheaţa, îţi încremeneşte măduva în oase şi sufletu-ntre coaste dacă eşti la tricou. Mulţi sunt, pentru că se lasă păcăliţi de vreme: pe Golden Gate, de la căldura soarelui la frigul norului pot trece mai puţin de cinci minute.
-
podul e lung ca o zi de post. La mers normal, nelălăit, îţi ia cam o oră să-l parcurgi. Dacă te încoţopeneşti să prinzi absolut totul în poze, îţi ia şi mai mult.
-
odată ajuns pe malul celălalt al golfului, nu ai altceva de făcut decât să admiri San Francisco văzut de peste golf, dar atât. E un simplu punct de belvedere, fără magazin, fără cârciumă, fără nimic. Admiri, faci poze, apoi pui cap-compas pe direcţia „înapoi“, c-atât e de făcut.
- ultimul punct: pe pod se circulă pe un singur „trotuar“, celălalt se tot repară, de ani buni (i-or pune borduri, ca pe la noi?!). Pe acea unică fâşie circulabilă, lată de un metru, se bulucesc pietoni, biciclişti, copii, bătrâni şi chinezi care merg în ambele sensuri; nu te aştepta la o promenadă liniştită, trebuie să dai din coate la greu. Dar, una peste alta, merită.
