Bucureștiul nu e urât. Bucureștiul e aglomerat, jegos, plin de gropi, plin de case lăsate în ruină, în București s-au ridicat clădiri pe șpăgi, s-au băgat bani în construcții inutile, prostești. Bucureștiul stă pe mii de kilometri de țevi vechi, Bucureștiul are mecla schimonosită a unui oraș care suferă.
Cum dracului apar monumente ca acela care se anunță acum, monumentul Marii Uniri? E un proiect câștigat de sculptorul Ioan Bolborea din 2007. Arată ca nimic, e urât și stupid. La fel s-a trezit Bucureștiul cu “aripile” de beton de la Casa Presei. Statuia lui Lenin era un superb Rodin pe lângă monstruozitatea cu aripile.
Așadar, monumentul Marii Uniri a fost cerut de Băsescu și de Senatul României în 2007, după care Oprescu cică nu a mai găsit bani și nu a mai găsit nici loc pentru monument. Mă rog, cine știe ce combinații avea omu’ pe spațiile alea.
Bucureștiul e plin de statui și monumente de rahat. Ele apar peste noapte, bucureștenii nu au nici un cuvânt de spus, ba se mai cheltuiesc și bani mulți. Când a fost amplasată “Țeapa cu cartoful” din Piața Revoluției, s-a protestat. Nu a contat. Acel monument e o cinstire a urâtului și a prostiei unui oraș întreg. Apoi, “Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene”, poreclit “Chelioșii”, în Herăstrău, care a costat 2,2 milioane de lei în 2006, la fel, o imensă prostie. Mai e statuia lui Charles de Gaulle, de un penibil măreț. I se spune “Ospătarul”, o dată de la postura lui De Gaulle care are un fel de șervet pe braț și pare pregătit să-ți ia comanda, altă dată de la numele sculptorului, Mircea Spătaru.
Monumentul Marii Uniri, cu forma aia de furuncul enervat, ar trebui luat de bucureșteni pe sus și dus în sufragerie la Pandele – doar acolo, printre atâtea alte porcării, o să pară ceva cât de cât OK.