Au implementat ăștia de la Poșta Română un sistem nou de vămuire. Și nu, nu e cum vă așteptați, nu e cu porumbei călători. E unul informatic, cu AI ceva, se numește Tsd-PN. Ca să fie greu de pronunțat. Și atât de bun a fost sistemul ăsta că s-a și blocat de cum l-au implementat. Adică nu mai merge nimic. Se adună coletele la vamă ca la Lapte Gros sau ca la Grămada cere vârf. Un colet ajuns în 15 martie la „bis” din Marea Britanie stă la coadă acum cum stăteau ai noștri la rând la lapte. Asta dacă stă la coadă, că sistemul nu s-a deblocat încă. Iar „bis” nu e vreo denumire prin care mai ceri unu-două colete, cum ceri piesele pe la cântările cu artiști renumiți. BIS înseamnă Biroul Internațional de Sortare. E birou, e internațional, dar sortarea se face ca la BD la munte și la mare. Una mie, una ție și două lu’ Bolojan. Eu zic să și renunțe la programul ăla. S-ar mișca mai repede dacă agentul vămuitor l-ar suna pe întâiul sprâncenat al țării și l-ar întreba: „Șefu, am o carte din UK, cât să-i luăm TVA-ul?” Răspunsul nu ar întârzia să apară, că nu vine cu trenul din Oradea: „Aoleu, carte? Bagă 150 la sută și dacă nu are bani, trece-l pe caiet”. Greu, băi nene. Mai bine se întorc la scrijelitul pe pereții peșterii. Dar oare cât o fi costat sistemul ăsta informatic? Că la cum se mișcă pare luat de pe Temu. Sau or fi calculatoare de-alea 486 cu Windows XP.
Poșta Română și calculatoarele, baba și mitraliera
