E joi seară, iar în Sala Dalles (despre care presupun că nu-i zice Dallas din motive de copyright) are loc un seminar săptămînal de marketing.
Pe scenă e un pupitru plin cu cărţi de persuasiune, NLP şi alte vrăjeli de pseudopsihologie cum ar fi The Secret. Un domn mai bine-crescut, în sensul că are burtă, se plimbă printre rînduri şi împarte strîngeri de mînă ca un politician în campanie electorală. A învăţat din cărţile alea că ţinuta trebuie să inspire succes. De asta are o cămaşă roşie şi o cravată aurie, prin care mai mult transpiră decît inspiră.
Prezentarea e ţinută de o profă de mate din Rîmnicu Vîlcea, al cărei discurs începe cu un cîrlig ascuţit rău: „Vreţi să aveţi un venit mai mare?“. Dacă nu e fix asta dorinţa ta în viaţă, mai are o listă de alte opt motive cu care să te agaţe şi să te facă să visezi, pornind de la dorinţa de a-i ajuta pe alţii şi terminînd cu familiara „lăsare de moştenire“. Mai lipseşte să întrebe dacă ne place să respirăm şi să mîncăm şi chiar bifează totul. În primele 15 minute, doamna profesoară a folosit cuvîntul oportunitate de aproximativ 23 de ori, sau cel puţin acolo am pierdut eu şirul. Oportunitate. Nu afacere, nu investiţie, oportunitate – pentru că sună bine. „Oportunitatea“ înseamnă, de fapt, să te ocupi cu vînzarea unor produse gen detergenţi, cosmetice, suplimente alimentare. Însă, chiar şi conform prezentării, care are mai multe asteriscuri decît un medicament pentru disfuncţii erectile făcut în Albania, banii adevăraţi nu vin neapărat din vînzarea propriu-zisă, ci din recrutarea de alţi vînzători, de unde şi ideea nebună că „oportunitatea“ ar fi un fel de schemă piramidală.
După descrierea doamnei profesoare a „oportunităţii“, e momentul să auzim nişte poveşti de succes din afacerea asta. Personajele sînt alese pe sprînceană, din pături sociale variate, de la familia Ariciu, care aveau un business în Călăraşi, dar care nu era aşa profitabil, pînă la Maria din Basarabia, care a descoperit cu „oportunitatea“ asta the Romanian Dream. Poveştile sînt diferite, dar toate converg într-un singur punct: o să te îmbogăţeşti de n-o să mai ştii ce e cu tine, însă doar dacă cumperi cărţile pe care le au ei la vînzare şi te înscrii CHIAR AZI! Pentru că mîine s-ar putea să te trezeşti la realitate şi să ai ezitări, dar acum eşti în febra momentului şi ai semna orice.
La sfîrşitul conferinţei mai trag cu urechea pe ici, pe colo şi schimb impresii cu ceilalţi participanţi. Discut cu o domnişoară care vine la seminar cu o sfinţenie de parcă s-ar duce la biserică. „Nu ratez nici o săptămînă seminarul. Tot timpul aflu ceva nou.“ O întreb la un moment dat dacă nu e cumva o schemă piramidală şi ea îmi zice că nici vorbă. Îi spun că într-un cadru din prezentarea doamnei profesoare era o schemă care arăta cum recrutezi alţi şase oameni şi ceilalţi şase oameni recrutează alţi oameni şi tot aşa. Dacă e o schemă şi e în formă de piramidă, nu e o schemă piramidală? Îmi spune că da, dar diferenţa e că aici „plăţile se fac de sus în jos“. Mă prefac că înţeleg ce spune, de ruşine să nu par idiot, şi merg mai departe.
Oamenii chiar pleacă de-aici zîmbind şi cu speranţă în ochi. Îi las aşa. Cine-s eu să-i pun faţă în faţă cu zeci, poate sute de materiale de presă şi studii care zic că Multi Level Marketing-ul e la limita legalităţii şi neprofitabil pentru majoritatea oamenilor implicaţi?