Teatrul nu este o artă accesibilă tuturor muritorilor, iar protagoniștii ei, artiști fiind, sunt deseori judecați pe nedrept. O altă artă care se confruntă cu aceleași probleme este cea a sifonării banilor publici, acest meșteșug captivând în ultimii ani protipendada din birourile administrațiilor locale autohtone. Nu mult a durat deci până când cele două forme de artă s-au contopit, rezultând un instrument financiar deosebit de eficient care poate înghiți sume de ordinul zecilor de mii de euro destinate aparent unor investiții inofensive precum un website.
Teatrul „Ion Creangă” din București are, ca multe alte instituții de acest fel, numeroase nevoi invers proporționale cu fondurile produse. Deși veniturile proprii nu depășesc 10% din bugetul subvenționat de către stat, teatrul bucureștean și-a pus semnătura pe un contract cu o firmă IT care îi va livra un webiste al cărui preț depășește de aproape cinci ori bugetul estimat pentru 2014.
Conform site-ului Primăriei Municipiului București, Teatrul „Ion Creangă” nu a mai cumpărat nici măcar un top de hârtie din vara lui 2012. După doi ani de hibernare financiară și cel mai probabil economii la sânge, ceata de artiști din birourile instituției a inventat suma de 10.200 de euro pe care a plătit-o bucuroasă firmei Ammadeuss Vision pentru „servicii de proiectare site-uri web, inclusiv creație artistică, design specializat, concepție structură site și interfață web, servicii de actualizare și întreținere site, funcție de necesități și personalizată pentru a se identifica cu imaginea teatrului”.
Imaginea teatrului, al cărui buget pe 2014 abia ajunge la un sfert din această sumă (2.300 de euro), este lăsată deci pe mâna unei firme care, în al ei portofoliu, pentru moment, nu se poate mândri cu crearea propriului portal online, firma urmând să încaseze cei 10.000 de euro deși deține o simplă pagină cu un număr de telefon și dovada incontestabilă a popularității ei pe piață: 112 like-uri pe Facebook. Dar arta necesită sacrificii a căror însemnătate noi, cârtitorii ignoranți, nu suntem capabili să o pricepem. Bine că măcar știm să o plătim cum se cuvine.