Dacă n-ați văzut ce-a difuzat BBC zilele trecute, sigur ați văzut ce-a preluat presa românească dintr-un deja celebru ”reportaj”. Dacă n-ați văzut la Știrile PRO TV, sigur ați auzit la buletinele de știri de la radio. Eu am auzit în mașină știrea și la Europa FM, și la Digi FM. Desigur, preluările din presa autohtonă nu pot fi puse sub semnul întrebării, orice pârț trage BBC este preluat cu voioșie de ai noștri, pentru că, nu-i așa, chiar dacă e vorba despre noi în material și chiar dacă este vorba despre o minciună – ceea ce ai fi aflat din două telefoane date unor surse competente –, e totuși vorba de BBC. Și oricum noi n-avem nici o responsabilitate, pentru că noi cităm BBC-ul, nu? Care, vai de mine, nu poate fi pus la îndoială. Păi, hai să vedem cum stau lucrurile, iar cu ocazia asta vă anunț că încep și o serie de dezvăluiri privind mafia transportatorilor din România și din Europa, că tot am fost amenințat, în timpul documentării, că dacă intru pe zona asta nu-mi va fi deloc bine. Deci, să vedem ce-a difuzat marele BBC: culmea este că, dacă te uiți la reportajul BBC, înțelegi că nu e vorba despre șoferii români, dar faptul că un șofer, Emilian, vorbește acolo a făcut ca acest material de scandal – nu poate fi numit reportaj, vom vedea imediat de ce – să fie de mare interes pentru presa românească tradițională și care nu dă doi bani pe propriul public.
Prima minciună
care ni se spune în material este legată de șoferii care sunt aduși din țările mai sărace de către firmele de transport care își au sediul în Europa de Est. Corect, la prima vedere. Dar nu-i aduce cineva cu forța pe acești șoferi. Dar exact pe modelul firmei din materialul BBC, firma norvegiană Bring, în România s-au înființat așa-zisele ”letter-box companies”. Adică marile companii de transport de afară își înființează aici societăți, într-un apartament de bloc, pentru a-și reduce în acest fel costurile cu personalul, beneficiind de facilitățile oferite de țările estice prin “compunerea” venitului din salariul de bază plus diurna de deplasare (care, ce fericire, nu e supusă impozitării). Exemple de astfel de companii? J. Carrion din Spania (cel mai mare deținător de flotă din România, cu peste 1.000 de vehicule înmatriculate aici). Au sediul în Cluj, unde funcționează un birou ce se ocupă numai cu angajările și parțial cu dispecerizarea șoferilor în teren, care nu pot vorbi altă limbă decât româna. Asta e cel mai bun exemplu. Apoi, Vos Logistics (Olanda), tot în Cluj, Ewals Cargo Care (Olanda), în Timișoara, HARTL Crew (Austria), în Timișoara, Lanutti, în Cluj, Arcese (Italia), în Cluj, XPO (Franța), în Timișoara. Deci, niște băieți.
Ca să vă faceți o idee,
la nivelul anului 2015, peste 30% din camioanele noi vândute pe piața din România nu aparțin, de fapt, unor firme românești de transport, ci acestor spanioli, italieni, belgieni, olandezi, germani, francezi, austrieci, danezi, care și-au deschis aici tarabe pentru a beneficia de taxele și impozitele mai mici de la noi, dar mai ales pentru a avea costuri mult mai mici cu șoferii.
A doua minciună
ne este livrată cu ajutorul lui Emilian, care se plânge că, vai, s-a simțit ca un prizonier în cabina sa auto, unde a petrecut la un moment dat chiar și patru luni. Emiliane, las-o jos, că vorbesc șoferii pe forumurile dedicate c-or să te scarpine cu levierul dacă te prind.
Există o chestie care se numește Regulamentul CE 561/2006 și care guvernează activitatea de transport internațional. La art. 8 (8) zice: ”În cazul în care un conducător auto solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare”. Ce deducem noi de aici? Că șoferul Emilian minte. Iar jurnalistul care i-a permis lui Emilian asta e un prost. Deci, pe lege, deplasarea nu poate fi mai lungă de 60 de zile fără acordul scris al șoferului. În termeni șoferistici, Emilian este un muist care se plânge aiurea. Și nu mănâncă în restaurantele din benzinării, și nu se spală în zonele special amenajate, și nu doarme la hotel, așa cum fac ceilalți șoferi, pentru că vrea să strângă cât mai mulți bani. Ceea ce nu e rău, dar de ce te mai plângi? Emilian susține că salariul cu care ajunge acasă este de aproximativ 477 de euro. De cealaltă parte, un șofer din Danemarca poate ajunge la o medie salarială lunară de 2.200 de euro. Păi, să calculăm, că de-aia am făcut la școală chestia aia care nu i-a plăcut lui Emilian, matematica.
Ce se întâmplă în partea asta a Europei,
deci și în Slovacia, unde este angajat Emilian, fără să fi fost pe acolo? Șoferii își compun venitul, legal, din salariul de bază plus diurna de deplasare, care nu e supusă impozitării, ceea ce e normal. Doar că șoferii asimilează diurna cu un venit și, din 45-60 de euro pe zi, ei cheltuiesc doar 10-15 euro. Astfel, pot ajunge la un salariu de 1.800 de euro net. Destul de bine, zic, pentru un tip cu opt clase, care abia știe să se semneze, în multe cazuri, nu? Adică știți medici sau profesori cu salarii de-astea în România?
Iar acum, haideți să vedem și ce-i cu ”investitorii” ăștia care nu mai pot de dragul nostru și vin aici doar pentru mână de lucru ieftină și taxe mici, plus o mulțime de facilități. Că, deh, sunt investitori, iar noi trebuie să facem sluj în fața lor, în timp ce omorâm firmele autohtone.
Afară, la un salariu net
pentru șofer de 2.200 de euro, costul total al angajatorului este în jur de 3.800 de euro în Germania și peste 4.000 în Danemarca. Având șoferii angajați în țări precum România, la aceiași 2.200 de euro net pentru șofer, costul este de 2.400 de euro. O economie de aproape 1.500 de euro lunar, de șofer. Dacă adăugăm aici că firmele străine primesc întotdeauna la comenzi o sumă mai mare decât o firmă românească, ajungem la niște profituri excelente pentru aceste firme. Acum înțelegeți de ce sunt supărate marile multinaționale pe creșterea salariului minim? Cine forțează apariția în presă a unor astfel de materiale? Da, da, la BBC, ce, credeți că la băieții ăia e altfel decât la noi? Cineva care are interesul ca firmele românești de transport să fie ucise. Și chiar se pregătește ceva la nivelul UE, cu un nou pachet de măsuri. Dar mai vorbim despre asta când vom discuta și despre sindicatele șoferilor și despre activitățile lor subterane.
Data viitoare vă spun ce se întâmplă în România,
unde mafia transportatorilor este protejată din zona politică, iar șoferii obosiți și analfabeți sunt adevărate bombe pe roți care zi de zi omoară oameni, beneficiind, veți vedea, de complicitatea instituțiilor statului. Dacă tot murim pe străzi, măcar să murim vorbind despre criminali, nu?