Un amic de-al meu îmi povestea, mai demult, despre cum îl punea nevastă-sa să dea cu aspiratorul și cum o fenta el mereu. Zicea că, în timp ce aia era prin bucătărie, ăsta al meu băga aspiratorul în priză, prin partea ailaltă de casă, și-l lăsa să meargă vreo cinci minute, timp în care dădea drumul la televizor pe un meci, ceva. Și uite-așa o fenta pe biata femeie. Un om deosebit, fără doar și poate.
”Și aia nu se prindea?” – am întrebat, evident, și eu la vremea respectivă. El cică nu. Că nu l-a prins niciodată.
Eh, azi așa, mâine așa, ce-au făcut, ce n-au făcut, cert e c-am aflat că, în cele din urmă, au divorțat. M-am întâlnit recent cu el și l-am întrebat de soție, ca și cum n-aș fi aflat că s-au despărțit.
Mi-a zis că nu se mai au. Dar că e OK, că oricum nu se mai putea înțelege cu ea. Cică tipa avea multe obsesii. Mai ales legate de curățenie, că mereu îl punea să dea cu aspiratorul.