În sfîrşit, un film pe gustul lui Dragoş Bucurenci! Eroul: un Superman al bicicletei minimale, fără frîne. O spune cu gura lui: „I hate breaks“, „Breaks are death“. E un Speedy Gonzales pe două roţi înguste, capabil să se strecoare ca vîntul şi ca gîndul printre maşinile criminale şi poliţiştii corupţi sau tolomaci care poluează Manhattan-ul. Practic, e un express courier completamente diliu, care şi-ar putea rupe zilnic gîtul (pentru 80 de dolari, in a good day), livrînd clienţilor nişte plicuri care nu suferă amînare. Înţeleg că dacă vrei viteză în New York apelezi cu încredere la un biciclist (remarc că producătorii unui blockbuster de mega-acţiune ar fi recurs, totuşi, la nişte elicoptere de la DHL).
Misiunea eroului: să înmîneze unei femei misterioase cu ochelari de soare, denumită „Sister Chan“, un bilet la filmul imaginar Dark Windows (probabil o aluzie chinuită la Secret Window, filmuleţul real regizat de David Koepp în 2004), pe care un mahăr chinez desenase un happy face. Sună complicat şi stupid? Nimeni nu e perfect, nici măcar Lance Armstrong, care a ajuns deja la cea de-a zecea acuzaţie de dopaj. Evident, există şi un antierou capabil de mai multe angry faces – un poliţist dependent de jocuri de noroc care plonjează într-un munte de rahat şi acum e nevoit să pună mîna pe biletul buclucaş înaintea destinatarului. În plus, avem un poliţist pe bicicletă (introdus în peisaj doar ca să potenţeze calităţile eroului), o domnişoară pe bicicletă (căci dacă dragoste nu e nimic nu e) şi un rival pe bicicletă (care ameninţă vag poziţia pe carosabil a eroului). Mafia chineză se subînţelege. Nu poţi să creezi suspans doar dintr-un vraf de pedale şi un bad guy (un surprinzător de nesărat Michael Shannon) care nu se descurcă onorabil nici pe patru roţi.
Filmul* nu e chiar Ladri di biciclette: îi lipsesc complet geniul şi latura socială a problemei – Wilee (Joseph Gordon-Levitt) pedalează de nebun printre taxiuri întrucît detestă munca asiduă la birou şi e dependent de adrenalină, nu datorită injustei societăţi capitaliste, care l-a condamnat să îşi rişte zilnic viaţa pentru un salariu de doi lei. Fatalmente, nu e nici Pee-we’s Big Adventure: n-are cojones, umor, subtilitate şi întorsăturile de condei pe care le aşteptam de la un foarte neobişnuit action thriller cu urmăriri pe bicicletă. Premiun Rush e mai degrabă un The Transporter eco, cu multe pinioane, foarte puţine arme de foc şi un număr consistent de replici pe care Irina Margareta Nistor le-ar putea găsi dificil de tradus în limba română (gen „You, asshole!“ şi „Screw you, Wilee!“).
Utilizatorii telefoanelor Samsung Galaxy S III vor aprecia efectele vizuale care preced trasele perfectele ale curierului (ceva între Google Maps şi fast-forward GPS), iar Dragoş Bucurenci – apetenţa personajului principal pentru metafizicile orientale şi cauzele umanitare lacrimogene (reunirea unei mame cu fiul ei de peste mări şi ţări). Dar, una peste alta, e prea multă adrenalită ecologistă pentru gustul meu. Şi, în ciuda naraţiunii lui fragmentare, filmul e prea convenţional şi rudimentar pentru nişte biciclete atît de performante.
* Premium Rush / Cursă fără frîne. SUA, 2012. Regia: David Koepp. Cu: Joseph Gordon-Levitt, Michael Shannon.
Dacă doriţi să recomand
1) Margin Call / Panică pe Wall Street (SUA, 2011; regia: J.C. Chandor). La HBO – sîmbătă, 13 octombrie, ora 20,30. Neaşteptat de proaspăt şi inteligent acest film care reconstituie primele ore ale colapsului de pe Wall Street. „Neaşteptat“ pentru că e un lungmetraj de debut, care a venit de nicăieri şi, momentan, e cel mai bun produs cinematografic despre cea mai recentă criză financiară care a zguduit planeta şi meseria pe care încă o practic.
2) Roman Polanki: Wanted and Desired / Roman Polanski, o persoană căutată (SUA-Anglia, 2008; regia: Marina Zenovich). Un documentar destul de bătrînesc, dar împănat cu imagini de arhivă şi mărturii inedite, despre tumultuoasele aventuri ale regizorului francez de origine poloneză. Care a început să se remarce prin filmul de colecţie Cuţitul în apă şi un viol în pat de toată jena, care-l urmăreşte şi astăzi.
3) Copie conforme / Copie conformă (Franţa-Italia-Belgia, 2010; regia: Abbas Kiarostami). La Cinemax – sîmbătă, 13 octombrie, ora 21,15. Îl prefer pe Kiarostami atunci cînd face filme iraniene, cu parfum local şi smanes politic. Dar e interesant de văzut ce face Kiarostami din Juliette Binoche şi n-a făcut Cronenberg.