O tânără a murit împușcată în plină stradă. Era gravidă și de mână cu copilul. Ea însăși o copilă, a murit pentru că realitatea românească tinde să rupă filmul american. Și pentru că avem un stat corupt până în măduva oaselor și paralizat de neputință. Nu împușcături între mafioți, nu bătăi cu săbii între clanuri, nu scandal în mahalaua de la periferie.
O crimă „pasională”, ar zice unii, că doar omul s-a împușcat și el mai apoi. Ură, iubire, gelozie, naiba știe, dar rămâne o întrebare: de ce dracu nu s-a împușcat doar pe el?! De ce să împuști și pe altcineva, doar pentru că tu te-ai săturat și nu mai suporți realitatea. E treaba psihologilor și psihiatrilor să răspundă la asta. De ce s-a putut ajunge în situația asta? Cum a fost posibil ca un om care avusese ordin de restricție să o împuște tocmai pe aceea care ceruse protecția statului? Aici trebuie să răspundă statul. Și nu prin clasicele sofisme și lălăieli, ci prin măsuri clare și reformă. Poliția, ca și atâtea alte servicii publice, trebuie să intre într-un proces de reformă și mai ales profesionalizare. Da, există o lipsă de personal. Poate pentru că sistemul îl lasă la vatră la vârsta maturității?! Evident că și asta. Însă nu e doar o problemă de personal ci și una de profesionalism. Evident că există și profesioniști în sistem, dar în bună parte pare că trăim în bancurile de altă dată, când ăia care s-au făcut milițieni s-au făcut pentru că picaseră la orice altă meserie.
Un lucru bun, însă, societatea a reacționat. După eternitatea celor aproape doi ani în care vorbim doar despre extremiști, despre pericole și provocări geopolitice, despre atâtea și atâtea bălării politice și teoretice, iată că revenim la o problemă despre care pare că am uitat: violența. Violența împotriva femeilor, violența domestică și, la pachet, egalitatea de șanse. Sunt câteva dintre temele care fac parte din problemele unei societăți moderne și normale, iar protestul de ieri, unde am văzut mult mai multă lume decât mă așteptam, denotă o normalitate care, în opoziție cu gravitatea cauzei care a dus la protest, mă bucură.
Nu suntem chiar pierduți, cât timp oameni normali sunt dispuși să iasă în stradă pentru probleme normale.