Într-o scrisoare deschisă adresată membrilor Uniunii Scriitorilor, romancierul Dan Lungu spune că, din cauza campaniei electorale prea scurte, n-a apucat să ajungă decît în cîteva dintre filialele Uniunii.
Iată cu ce s-a ales Dan Lungu, candidat la președinția Uniunii, de pe urma acestei campanii. „În urma întîlnirilor cu membrii din cîteva filiale la care am reușit să ajung personal, am mai identificat o serie de dorințe și idei, pe care vreau să vi le aduc la cunoștință: tot mai mulți membri ai Uniunii solicită revenirea la maximum două mandate pentru președinția Uniunii; finanțarea echitabilă a filialelor din bugetul Uniunii; realizarea unui program național de lecturi publice; democratizarea accesului la revistele Uniunii și la editura Cartea Românească; elaborarea unui cod al onoarei pentru breasla noastră; întîlniri anuale ale președintelui cu membrii fiecărei filiale în parte; constituirea unui fond de ajutor reciproc pentru membrii Uniunii; acordarea de consultanță în relația cu editurile. Regret că nu am reușit să merg în toate filialele, așa cum aș fi vrut, dar timpul destinat campaniei este prea scurt.”
Deloc întîmplător, programul Grupului de Reformă a Uniunii Scriitorilor cuprinde cea mai mare parte dintre aceste propuneri. Cum se știe însă, din pricină că am făcut Adunări Generale anuale, așa cum cere Legea Asociațiilor și Fundațiilor, pretinsa conducere a Uniunii Scriitorilor ne-a exclus din Uniune.
E de mirare însă că N. Manolescu și trupa din jurul lui nu l-au exclus din Uniune și pe Dan Lungu, pentru a-i asigura lui N.M. succesul realegerii pentru a patra oară la conducerea Uniunii Scriitorilor. În schimb, pentru că Dan Lungu a cerut, ca și noi, transparență în balanța de cheltuieli și venituri a USR, contracandidatul lui N.M. a fost acuzat că ar vrea să distrugă Uniunea.
Ce să înțelegi de aici? Că dacă vrei să afli cum s-au cheltuit banii USR, faci asta ca să lichidezi Uniunea? Dar a devenit cumva această uniune o asociație tenebroasă, de extracție mafiotică, a cărei deviză e „Cine e orb, surd și tace trăiește o mie de ani în pace”? Încît dacă-i ceri să prezinte registrul contabil, ai duce la lichidarea ei? Nici gînd! Asta ar însemna cel mult că persoanele care au diriguit Uniunea de trei mandate încoace se tem să nu pățească vreo chestie penală, așa că trag cu dinții de secretele registrului lor contabil și că, din acest motiv, venerabilul N. Manolescu se vede obligat să candideze și pentru a patra oară, ca să nu vină altcineva la conducerea Uniunii, care, înainte de a-și intra în pîine, ar cere un audit pentru a vedea care e activul și pasivul lui N. Manolescu. Adică cel care se laudă, ca Ostap Bender, că dezbaterile, continuă, domnilor jurați! Nu vor mai continua mult și îl previn pe N. Manolescu că nu va scăpa de auditul pe care vrea să-l evite.