Recent am descoperit că magazinele Penny Market au un post de radio intern în care DJ-ii vorbesc energic și plini de entuziasm, ca niște adevărați DJ-i de radio, doar că despre produsele pe care le găsești la supermarket. Niciodată n-am văzut atâta entuziasm într-o discuție liberă despre parizer. Dacă ai ghinion și prinzi o coadă mai lungă, s-ar putea să auzi mai multe glume despre conservele de fasole decât poate duce un om o viață întreagă. Chestia e că Penny Market e și un supermarket mai degrabă low cost. Chiar nu-i genul de magazin pe care să-l asociezi cu vocea extaziată a unui DJ. Nu e Carrefour sau Mega Image, adică o marcă a clasei de mijloc românești, ci o alimentară cu reduceri și produse proaste unde-i mereu aglomerat la casă nu din cauza succesului comercial, ci pentru că-s maximum două deschise. Nu-i nimic aspirațional despre Penny Market. Dacă auzi pe cineva că vorbește cu entuziasm despre magazinul ăsta și e sincer, atunci sigur s-a întors din pădure după două luni de rătăcire în care a planat deasupra lui pericolul malnutriției.
Dar iată că acest magazin are un post de radio. Mă întreb cum se pitchuiesc emisiunile acolo. Parcă văd un DJ cu idei mergând la directorul de programe ca să-i propună o chestie nouă: ”Mă gândesc la un program matinal. E ceva ce nu s-a mai făcut. O să fie despre ficatul de pui congelat importat din Brazilia, 4 lei punga de 500 de grame”.