Am rămas tot în ceață, fi-ne-ar neamul blestemat! Ca suporteri români din clanul suporterilor necondiționați ai României (asta e, e echipa noastră, alta n-avem), da, ziceam că ne vom clarifica. Am rămas tot în etapa fazelor de clarificare, acolo unde ne tot blocăm, de atîția ani. Cine sîntem și ce vrem? Grea întrebare, și mai greu răspuns. Căci, vorba lui Lucian Blaga (1895-1961, mijlocaș prodigios, juca mai mult pe partea dreaptă, a activat cu rezultate notabile la Universitatea Cluj): „Și tot ce-i ne-nțeles / se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari“. Ajută-ne, Doamne, dom’le, domnilor de la FRF, să mai înțelegem ceva! De exemplu, e greu de înțeles ce se întîmplă cu (vorbă de lemn) „schimbul de generații“. I-am văzut prestînd atît pe „tineri“, cît și pe „bătrîni“, într-o (altă vorbă, plăcut material) „săptămînă de foc“. La turneul final european Under 21, băieții „lu’ Mutu“ au făcut o figură onorabilă. În preliminariile pentru CM 2022 din Qatar, seniorii „lu’ Rădoi“ au dezamăgit. Ultima impresie contează. Da’ tot nu ne-am lămurit. Chiar sîntem egali cu Olanda și Germania, măcar în fotbal, ca la tineret? Chiar în halul ăsta am ajuns, să tremurăm în fața Macedoniei și să ne bată pînă și Armenia, tot la fotbal, în preliminariile unui turneu final imposibil? Sînt întrebări legitime. Sînt întrebările pe care și le pun atîția suporteri, obsedați de identitatea Naționalei, c-așa-i românu’. Noi sîntem români. Deci ne-am dori să ne dea cineva, de undeva, niște înțelesuri și mai mari. Ne-am dori, măcar la seniori, o echipă normală. Ca la noi, nu ca afară. Adică, așa cum ar fi în logica bunului-simț tradițional, să ne mai și apărăm. Înaintașii noștri (dar mai ales mijlocașii), deși cuceritori, nu se repezeau haotic în atac. Mai ales cînd scorul era de partea noastră. Noi, tradițional, cu tot talentul nostru, n-am disputat meciuri și calificări de cucerire. Marile noastre izbînzi (atîtea cîte sînt, mărețe, glorioase) s-au bizuit zdravăn pe tactiva defensivă. Am dus multe războaie de apărare. Doar Mirel Rădoi – nu și nu! – ar vrea să jucăm permanent ofensiv, călare pe adversar. Excelent ideal! Mi-ar plăcea și mie să fiu, eu, România, ca alde Spania, Germania, Franța, etc., alți barosani. Merită să visezi. Într-un fel, îl înțelegi pe Mirel. S-a mai dat interpretarea, în sens psihanalitico-fotbalistic: ca jucător, căra pianul, iar acum, ca antrenor, și-ar dori o întreagă echipă de pianiști, doar de pianiști. Asta o fi damblaua lui, mă rog… Mirel Rădoi, pînă acum, se arată a fi un tip simpatic, un om cu caracter. Nu-i neapărat el de vină, îl sabotează sistemul. Degeaba a încercat Rădoi, cu Armenia, jucînd atît de ofensiv, în sistemul 1 portar – 0,5 apărare – 0,5 mijlocași – 0,5 Stanciu – 0 (adică zero) atacanți. Ăsta-i noul nostru stil, the new style, tot mai avîntat, cu goluri cît mai multe. Dau bine pe sticlă, la fel cum dau bine și filmulețele motivaționale din vestiarul echipei naționale. Mirel Rădoi, repetăm, ni se pare un tip super-OK. Cei care l-au desemnat să-și facă școala de selecționer la echipa națională, vai, tocmai acum tac mîlc.
E o vorbă veche, o știm doar noi, supraviețuitorii unor ani complicați, cînd ne calificam: „Bun, îl dăm pe ăsta jos… Da’ pe cine punem în loc?“.
Cu toată admirația pentru Mirel Rădoi, cu tot disprețul pentru conducerea FRF, iată, venim cu altă propunere constructivă: Valeriu Gheorghiță la Națională!!!! Le are cu organizarea, le are și cu Apărarea. Omu’ e colonel. Așa erau și Jenei, și Iordănescu (Nea Imi și Tata Puiu), colonei. Doar după bătălii grele, conduse măiestru, au devenit generali, pe bune. Pițurcă, deși ciufut, își merită gradul superior. În plus, ca potențial succesor al lui Mirel, col. dr. Valeriu Gheorghiță ar mai avea și alt atu important. E medic. Dacă-i și un mare șmecher, ne-ar vaccina de iluzii, de boala unui stil, sanchi, ofensiv. Virusul există! Hai România!