În atenția domnilor Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Document întocmit de Oana Țoiu, șefa delegației României la Davos, Elveția.
Domnule președinte, domnule premier, am ajuns cu bine. Escala la Valencia ne-a frânt, dar câtă vreme facem economii la transport, oboseala nici nu mai contează. Important e să reprezentăm impecabil România la acest eveniment planetar.
Vă scriu aceste rânduri cu o mică întârziere, deoarece abia dimineață ne-au activat cei de la STS roaming-ul. Am încercat și aseară să trimitem email-uri, atât eu, cât și colegul Burnete, de pe calculatorul de la recepție, dar mergea prost. A durat o oră până s-au încărcat chitanțele pentru decontul la cazare.
Ne-am luat o singură cameră, cu două paturi, conform protocolului. Frigider, minibar (nu ne-am atins de el), televizor, aer condiționat, totul în regulă. Balconul e mic, dar dă spre gară, așa că putem monitoriza în permanență cine vine și cine pleacă. Apoi dăm mai departe la colegii de la SIE.
Deja am avut contacte și discuții la nivel înalt. Pe etaj cu noi stă un grup de americani foarte importanți. Bănuiala mea e că sunt ceva bancheri sau directori. Am reușit să ne împrietenim rapid cu ei. Deși au un program foarte încărcat și sunt extrem de solicitați, dau dovadă de o modestie ieșită din comun. Toți au venit aici cu mașinile lor. După ce își pun șepcile și mănușile, le conduc chiar ei personal.
Azi dimineață, cât timp m-am dus la minimarket să iau de sendvișuri, colegul Burnete s-a împrietenit cu un tip mare de tot din BigTech. E basarabean, dar are și cetățenie română. Ce mică-i lumea, incredibil! Și câte oportunități se deschid datorită limbii pe care o vorbim. Ne-a facilitat imediat accesul la tehnologie, promițându-ne un fier de călcat. Deocamdată stăm în cameră și așteptăm să ni se usuce hainele pe calorifer, dar într-o oră ieșim din nou la discuții.
Așa cum am stabilit de la București, le recepții și întâlniri nu mergem amândoi, ci separat, ca să acoperim eficient toată aria de interese. De exemplu, la discursul președintelui Trump m-am dus doar eu. Am avut un loc foarte bun, chiar în sala principală, aproape de televizor, la Caprizzi Bar, un local elegant și intim, aflat la doar trei kilometri de primul filtru de securitate. Dincolo de el puteai să treci doar dacă erai de la reprezentant de IMM occidental sau rusesc în sus. Din păcate, traducerea în franceză m-a împiedicat să prind toate subtilitățile, dar voi reasculta și diseca cu atenție discursul. Cred că deja e urcat pe Youtube.
În tot acest timp, colegul Burnete a împărțit fluturași cu România prin stațiune. După nici două zile, popularitatea noastră aici e în creștere. Ne opresc polițiștii pe stradă din cinci în cinci minute, ne cer pașapoartele și nu le vine să creadă că suntem chiar noi.
Am fost foarte aproape să bifăm problema securității încă de astăzi. La prânz, am avut un dialog foarte constructiv cu un general american sau britanic, nici nu contează, că vorbea o engleză impecabilă, la Tschuggen Grand Hotel Arosa, chiar la intrare. Când ne-a văzut, ne-a întrebat direct dacă ne poate ajuta cu ceva. Când să-i prezentăm viziunea noastră strategică, a oprit o mașină mare și neagră în dreptul nostru. Generalul s-a scuzat elegant și s-a dus cu pași fermi către ea, a salutat, a încărcat câteva valize mari într-un cărucior de bagaje și a dispărut cu el în lobby. A rămas Burnete să-l aștepte afară, că înauntru e tot cu pază.
Pentru diseară avem programate încă două întâlniri: una cu chinezii de la Xiaomi, pe care i-am cunoscut când mi-am luat încărcător nou pentru telefon și cealaltă cu băieții din BigTeh de la noi din hotel. Le-am pus pe amândouă în același loc, la karaoke, ca să nu poată intercepta serviciile străine ce vorbim cu ei.
Mâine dimineață, la 9, avem decazarea, iar la 11:00 tren până la Salzburg. Rugămintea noastră ar fi să ne aștepte cineva în aeroport, că la întoarcere zburăm cu escală de patru ore în Istanbul. Deja am primit multe comenzi cu ce să luăm din duty free, așa că o să avem sarsanalele pline.