Ciolacu, Grindeanu și Laura Vicol stau la o masă, încremeniți, și citesc datele proaspăt desecretizate de Administrația Prezidențială. Telefoanele sună neîncetat, dar niciunul dintre ei nu răspunde. În încăpere e o liniște de mormânt și pe fețele lor se succed grimasă după grimasă. Ai văzut?! – primește un mesaj Ciolacu. Băi, să-mi bag pula! Nu pot să cred! – un alt mesaj. Coae, ejti nebun, ai văzut? – îi scrie și lui Grindeanu un cunoscut. Hahaha, fraero care ești tu! Panaramo, te-a spart Klaus! – îi apare pe ecran și Laurei unul dintre zecile de mesaje primite în ultimele minute. Cei trei se uită la telefoane, apoi unii la alții, descumpăniți. Nu răspund mesajelor și nu-și vorbesc, dar se înțeleg din priviri. Niciunul nu știe cum va reacționa celălalt. Să fie bucurie, că le-a luat Iohannis fața la deplasări cu avioane private pe bani mulți? Să fie furie, că le-a luat Iohannis fața la deplasări cu avioane pe bani mulți?
S-a făcut iar frig – zice Laura Vicol, cu o voce timidă. Grindeanu o privește tâmp, ca pe o blondă natural vopsită tot blond. Nu zice nimic. Ciolacu se uită spre perete, în gol, căutând parcă să își aducă aminte ce culoare avea puloverul pe care-l purta când a salvat pisica din copac.
Ușa încăperii se deschide brusc, cu un trosnet ca după cutremur, și un hohot umple liniștea deplină. Suntem salvați, să-mi bag pula, suntem salvați! O să-i doară în cur pe toți de noi și plimbările noastre cu Nordis. Vă zic eu, o să-i doară fix la pulă! Toți o să stea cu ochii pe Iohannis. Băi, voi ați văzut? Ați văzut? Să-mi bag pula, 193 de zboruri, toate la fiță. Peste 113 milioane de lei!! Ne-a spart ăsta, s-a pișat pe noi, ne-a dat clasă! E Alfred Simonis, care tocmai venise cu elicopterul de la Timișoara, după aflarea veștii. Are un zâmbet pe față care-i depășește în mărime întreaga statură.
Cei trei îl privesc fără să scoată un cuvânt, cu aceleași grimase pe față. Bă, tu ești prost? – îi zice Ciolacu pe un ton serios. Te-ai tâmpit la cap?
Șefu, să moară familia mea, da’ e super bine. Mă jur pe ce-am mai scump, e super bine pentru noi – insistă Simonis, în timp ce zâmbetul i se stinge încet pe față.
Alfi, n-ai înțeles nimic – îi zice Grindeanu. Ai stat șef la Cameră și ți-am dat un județ degeaba, că tot n-ai înțeles nimic. Ce crezi tu că o să înțeleagă oamenii, că Iohannis e un hoț? Nu, prostule, au să creadă că noi suntem niște hoți mai proști chiar și decât Iohannis. Eram și noi campioni la ceva, și acum…
Liniștea se revarsă, din nou, peste întreaga încăpere și cei patru se privesc unii pe alții, dar parcă în gol. Niciunul nu zice nimic, însă fiecare gândește același lucru. Vorbele lui Vanghelie răsună, precum un blestem, în mintea fiecăruia: Băi, ăștia nici să fure nu știe!