Mie nu-mi place când omul are o bucurie. Nu ne dăm seama, dar chestiile frumoase care ni se întâmplă sunt un flagel periculos, un drog puternic, care ne debilitează și ne lasă goi și slabi în fața pericolelor. Mecanismul e simplu. Atunci când ai o bucurie, te obișnuiești cu senzația și pe urmă ai nevoie de noi și noi bucurii, ca să nu intri în sevraj și să nu ajungi o epavă, care caută prin gunoaie îmbrăcată în zdrențe, în timp ce-i abordează pe trecători cu întrebări de genul: ”Aveți o veste bună pentru mine, vă rog?”.
Oameni buni, nu vă lăsați orbiți de fericire. Asta e doar așa, o chestie de moment. Pe urmă vin săptămâni dezamăgitoare, în care te aștepți ca fericirea de la început să se repete, însă de fapt viața te-a învățat prost și bucuriile nu pot să dureze. Singurele chestii sigure pe lumea asta sunt nemulțumirea și încrâncenarea. Apelați la ele cu încredere. N-au dezamăgit pe nimeni. Nu cunosc nici un om care să se fi plâns că se aștepta ca viața să fie tristă și fără sens, dar iată că i s-au întâmplat niște chestii decente și deloc dureroase, și s-a dovedit că nu-i deloc așa. Mulțumesc.
N-am făcut introducerea asta degeaba. Ea e baza argumentului meu macroeconomic pentru care mă opun majorărilor de pensii și salarii pe care le-a anunțat noul guvern. Nu mi se pare normal să le dăm o speranță săracilor, mărind salariul minim. Cine suntem noi, să-i aruncăm în spirala periculoasă și fără întoarcere a dependenței de bucurii? Nu sunt destul de amărâți? De ce să le mai facem și noi rău, creându-le o dependență de care nu aveau nevoie, pe lângă cele de alcool și tutun pe care le au deja? Pentru că săracii beau la greu, de-aia și sunt săraci.
Apoi, nu înțeleg de ce vrea guvernul lui Dragnea să-i îmbogățească pe săraci. Care e scopul nostru, ca țară? Să avem niște săraci cu bani, niște săraci care să fie aroganți cu săracii din alte țări? Și mai e o problemă, una semantică. Dacă PSD-ul le dă bani săracilor, practic, îi suprimă, îi elimină, îi face să dispară din statistici. E incredibil cât de cruzi sunt pesediștii. Le-au pus gând rău propriilor alegători. Credeam că țin cu săracii, că le place sărăcia, dar iată că nu-i deloc așa. Hotărâți-vă, oameni buni!