Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ah, cum trec anii, ca nouri lungi pe șesuri! Probabil că timpul trecea mai încet dacă nu construiam aceste șesuri de mare viteză, unde șmecherii își turează ultimele modele de nori și gonesc nebunește cu ele, de la T1 la T2. Parcă ieri eram un june jurnalist, care mergea la conferințe de presă doar ca să pună o singură întrebare: Să mori tu? Și, culmea, erau mulți care nu știau să răspundă, deși erau doar două variante: da sau nu. […]

Mereu mi-a plăcut să mă uit la filme premiate cu Oscar și să zic: Ce prostie! O imensă greșeală că cineva le-a dat premiul, exact ca atunci când eram eu la Disneyland și am tras cu arcul în Mickey Mouse, pentru a descoperi apoi că era de fapt un om costumat în Mickey Mouse, nu un șoarece antropomorf real. Sunt, așadar, un mare consumator de filme premiate cu Oscar. Mănânc filme de Oscar pe pâine, uneori și fără pâine, pentru […]

Mai întâi, să lămurim lucrurile. Kövesi face parte dintr-un sistem de justiție falimentar, care face discriminări crase între inculpați, băgându-i la pușcărie doar pe aceia dintre ei care-s vinovați. Ce se întâmplă, domnilor judecători? Nu mai sunt toți oamenii egali între ei? Eu și Codruța ne știm de foarte mult timp, de pe vremea când eram doar niște copii de mingi. Eu la tenis și ea la baschet. O admiram enorm pentru ușurința cu care mânuia o minge mult mai […]

Cozmin Gușă a prins niște zvonuri cum că s-ar pregăti, în liniște, un soi de nou Club Român al Presei. Pentru cei care au deschis Internetul mai tîrziu și n-au mai apucat să vadă ziare tipărite, Clubul Român de Presă a fost înființat în 1998, mai degrabă ca organizație patronală decît ca organizație care să reprezinte interesele jurnaliștilor. Unul dintre fondatorii CRP a fost, printre alții, Mihai Tatulici, iar Clubul a fost controlat, ani de zile, de către Mihai Tatulici, […]

Votul doar cu bacalaureatul – era să zic ”ideea” lui CTP – nu e o soluție, nu e un rezultat care vine să rezolve o problemă, ci consecința simplă, directă a disprețului, a urii sociale și a marii defecțiuni în care omul acesta și mulți alții trăiesc. Problema lui CTP nu e că a zis asta, ci că asta a crezut în tot acest timp. Iar problema unora nu e că el credea asta în tot acest timp, ci că […]

Eram, ca de obicei, pe puntea de control a navei și comentam un meci imaginar de tenis între mine și Simona Halep. Simona conducea cu 4-1 în primul set, dar eu știam că pot să revin, pentru că am un psihic mai puternic și pot să o distrug cu răcnetele mele, dacă chiar vreau să trag cu dinții de victorie. – Domnul Popescu, am dat de o planetă asemănătoare cu Terra. Să inițiez primul contact? – Nuuuuuu! am strigat mișcându-mă […]

Ne aflăm pe o planetă care e copia perfectă a Pământului, doar că aici Bulgaria a câștigat al doilea război balcanic și domină întreaga civilizație ca un grădinar propria plantație de castraveciori. Cosmin Prelipceanu vrea să plecăm cât mai repede, pentru că nu suportă dulceața de trandafiri, dar mie lumea asta îmi place. E perfectă ca o vânătoare de căprioare la finalul căreia cânți și dansezi, sărind coarda cu intestinul subțire ale cerbului, în timp ce hălcile de carne sfârâie […]

În spațiu, toți suntem ca niște studenți la Politehnică. Nu mai știi când e noapte și când e zi. De multe ori, mă uit la stele și spun că e noapte, dar pe urmă deschid televizorul și văd că pe Digi24 sunt știrile amiezii și-atunci revin cu picioarele pe pământ ca un gâscan gras care încearcă să zboare. Ce să faci în spațiu? N-ai prea multe opțiuni. Ca să treacă timpul mai ușor, încropesc un foc în soba de la […]

Liviu Dragnea a pășit la bordul navei noastre ca un împărat care tocmai pierduse la păcănele. Purta un costum de inspector fiscal și se scărpina la mustață ca și cum ar fi căutat un muc rătăcit printre perișorii cărunți. Călca apăsat și sigur pe el, însă numai doi pași din trei, pentru că mereu, la al treilea, încrederea îi ceda pentru o clipă și devenea un tocilar speriat care vrea să se prelingă prin pereți. Din cauza nervozității, ochii îi […]

– Domnule Prelipceanu, știi ce ești dumneata? O girafă mirată. Cosmin Prelipceanu a făcut ochii mari și a rămas cu gura căscată, ca o antilopă confuză. – Ba nu! Ești o antilopă confuză! – Domnule Popescu… Nava spațială “Simona Halep” gonea prin spațiu ca o pisică speriată. Ne aflam amândoi în fața panoului de control și verificam parametrii deplasării. Aveam destulă benzină cât să ne băgăm și-n fund (nu încercați asta acasă, nu e cine știe ce) și motoarele funcționau […]

A trecut o săptămână de când cutreier spațiul cosmic la bordul navei “Simona Halep”. Împreună cu mine au mai venit doar două suflete: Cosmin Prelipceanu, omul cu o mie de fețe mirate, și cățelușa Ostapenko, o maidaneză simpatică și lățoasă care s-a urcat la bordul navei în timpul manevrelor pentru decolare. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Pământ, mă simt tot mai singur, pentru că-mi lipsesc cohortele de politicieni corupți pe care-i desființam acasă. Degeaba o îmbrac pe cățelușa Ostapenko […]

Am primit sute de amenzi de când m-am născut și până acum. De aceea, am ajuns un bun cunoscător al contravențiilor și aș putea eu însumi să amendez oameni pentru faptele pe care le comit. Chiar am încercat să fac asta, însă din păcate șoferii nu prea opresc atunci când văd un polițist cu bluză de trening Adidas, care le semnalizează cu racheta de lemn să tragă de dreapta. Tocmai pentru că sunt un fin cunoscător al amenzilor, m-a surprins […]

Am avut mereu o relație dificilă cu banii. Ei veneau după mine, dar eu nu-i voiam. În timp ce lumea încearcă să fac rost de sume tot mai mari, eu nu știam cum să scap de valutele care intrau peste mine în casă. Am fost un oropsit al banilor. O vreme n-am putut să respir din cauza lor, deoarece îmi ocupau toată garsoniera confort 3 unde încercam să-mi pierd urmă după o vânătoare eșuată de urși pe vârfurile pleșuve ale […]

De când mă aflu pe acest Pământ, am dat o sumedenie de porecle. Multe dintre ele, chiar mie. Și să nu credeți că am fost blând. Am folosit inclusiv pentru mine porecle animaliere, pentru că mie îmi place să compar orice cu o sălbăticiune fără minte și glas, care umblă despuiată prin păduri sau pe stânci pentru că n-are destulă conștiință ca să se rușineze de propria goliciune. Mi-am dat și mie porecle, deci. Ani la rând m-am făcut în […]

Pentru orice om care gândește cu capul și nu cu racheta de tenis, vine un moment în care se întreabă: Cine sunt eu? Cât de bine mă pricep la meseria de gazetar? Dacă m-aș fi născut în alt loc și-n altă perioadă, ca de exemplu în Egiptul Antic al arhitectului Imhotep, aș mai fi comentat la Digi meciuri de tenis sau ar fi trebuit să păstrez pentru mine toate observațiile despre Simona Halep? În ediția de azi a rubricii, voi […]

Gen Kirița în provincie la tatuat Giani Kiriță (fotbalist incredibil de profund): “Toate tatuajele mele reprezintă ceva foarte important pentru mine, de la numele copiilor mei la întîmplări din viața mea care m-au definit ca persoană și care m-au marcat. (…) Un tatuaj aparte este cel care exprimă faptul că noi, oamenii, trăim ca într-o junglă, dar și faptul că nu îmi este frică de moarte.” (Libertatea, 8 ianuarie) Dacă vă întrebați ce anume și-a tatuat Giani Kiriță ca să […]

Capitolul 1: Poveste de Protest Era în Ajunul Protestului. Bucureștiul forfotea de oameni care mergeau spre casele lor, pentru a se pregăti de Protest și a marca așa cum se cuvine manifestația împotriva hidrei bolșevice de la Guvern. Duceau cu ei plase pline de cumpărături: carton pentru pancarte, markere permanente cu care să scrie mesaje istețe, telefoane inteligente cu lumini și insigne pe care scrie #rezist. Toată lumea se bucura, mai puțin bietul Tiberiu, pe care mătușa lui hapsână, Firea, […]

Pe la 25 de ani, când linia părului a început să mi se retragă ca o armată franceză înainte să tragă primul foc, am început să port pe cap o coroană regală. Îmi trebuia ceva ca să ascund chelia și s-a întâmplat să fie coroana. Putea să fie orice: o țeastă de vițel, o găleată de zinc, un scutec făcut coif. Eu nu-s pretențios și pot să combin orice pălărie cu personalitatea mea fermă și robotică. Coroana mă prindea excelent. […]

Nu sunt un tip sociabil. Nu caut compania celorlalți. Mereu când mă găsesc în preajma altor oameni, închid ochii și latru de câteva ori, ca să-i alung. Aici se vede ce slabi sunt oamenii, pentru că pleacă invariabil, deși n-am lătrat la ei, ci mai mult așa, impersonal, la un dușman nevăzut, din altă galaxie, din altă dimensiune spațio-temporală. Dacă nu mi-ar trebui un partener de tenis, n-aș avea nevoie de alți oameni. Aș trăi izolat în pădure, alergând prin […]

Un prieten mi-a zis că, în viitor, roboții ne vor înlocui. Permiteți-mi să nu fiu de acord. Cum să facă un robot ce fac eu? Poate robotul să trăiască sub blană de urs trei ani de zile, într-o pădure din Munții Bucegi, ca să arate că nu el are nevoie de societate, ci societatea de el? Poate el să omoare un urs cu mâinile goale legate la spate, în timp ce se uită în ochii ursului și-l convinge dintr-o privire […]

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100