Articole ce conțin cuvântul cheie: Cristian Tudor Popescu

Puțini știu că înainte să-mi cumpăr Dacie umblam cu tramvaiul. Conduceam pe străzile Bucureștiului un tramvai vechi, muncitoresc, fără pretenții, care scârțâia și trosnea din toate încheieturile, așa cum îmi place mie. Mulți spuneau că-i cam demodat, dar mie nu-mi păsa. Îmi făceam treaba cu el. Atunci când Bucureștiul era plin de ambuteiaje, eu defilam elegant pe linia de tramvai, perfect legal. Uneori, opream și-n stații, dar numai ca să le spun oamenilor că e tramvaiul meu personal și că […]

Mărturisesc că n-am urmărit cu atenție România până la capăt, deoarece mi s-a părut cam lungă. De obicei, pe la Sebeș mă plictisesc și adorm. Mă mai trezește persoana de pe scaunul din dreapta, când suntem pe cale să ieșim de pe șosea și să ne răsturnăm în șanț. Cu excepția unor state imaginare din povestirile mele SF, România e țara pe care o cunosc cel mai bine. Aici mi-am confecționat prima rachetă de tenis, făcându-i racordajul din instestinele unei […]

Sunt un mare fan al comediilor. Mi se pare foarte amuzant să văd cum cineva alunecă pe o coajă de banană. Sau când un muncitor duce pe umeri o scară așezată orizontal și, întorcându-se brusc, seceră pe neașteptate o altă persoană. Sau când o găleată metalică plină cu vopsea pică de la etajul șase în capul unui pieton nebănuitor. Sunt momente unice, de care mă bucur nespus, deși plăcerea e mult diminuată de faptul că nu se arată și săptămânile […]

De când sunt eu pe acest Pământ, de când conștiința cosmică intergalactică a animat acest corp agil de tenismen cu suflarea vieții, am străbătut țara-n lung și-n lat. Cunosc România ca pe torpedo-ul de la propria Dacie, ca pe buzunarul rupt al bluzei de trening cu care m-am dus la primul interviu cu un șef de stat. Ei bine, oraș mai mare decât Bucureștiul n-am văzut în toată țara. Am crezut că Piteștiul îl poate depăși, dar, după ce l-am […]

Din păcate, de cîteva decenii bune, filmele au ajuns un produs accesibil tuturor, iar prietenii tăi au ajuns să abuzeze de asta. Îi recunoști? Prietenul “Mă uit la un serial, trebuie neapărat să te uiți la serialul ăsta, e cel mai mișto serial din lume” – Îl întîlnești la bere, cînd te trage deoparte ca să-ți spună ceva important. Te sperii, crezi că vrea să-ți atragă atenția că ai chimen printre dinți sau, Doamne ferește, are vreo boală incurabilă și […]

Le urmăresc în fiecare an. Îmi place să-i văd lacrimile lui DiCaprio în momentul în care află că n-a câștigat. Știu, am și eu niște lacrimi de-ale lui DiCaprio într-o fiolă pe care-o port mereu la gât, însă reacțiile de la Oscar sunt unice. Le-aș compara cu un rever în lung de linie al Simonei Halep, cu o casă arzând într-un film de Tarkovski, cu jiglerul înfundat al unei Dacii, cu a patra dungă de pe un trening Adidas contrafăcut. […]

O lege inutilă, de care n-aveam nevoie. Românii sunt un popor tolerant. Ieri, în timp ce aruncam cu piatra după niște homosexuali, chiar am făcut o pauză ca să-i întreb dacă se simt discriminați. N-au zis da. Pe cine păcălim, oameni buni, cu această lege? Puteți întreba orice țigan din ghetouri dacă există discriminare. Vă va spune mereu același lucru: ”Domnule Popescu, vă rog să nu mai dați în mine cu racheta de tenis. Nu e vina mea că am […]

Ziua Îndrăgostiților Dragostea e un sentiment nobil, deoarece fără dragoste n-ar mai fi pe lume căsnicii, cu varietatea aceea unică de ură între soți pe care-o presupun ele. Gândiți-vă cum ar fi lumea fără iubire. Nimeni nu s-ar mai căsători și nimeni nu și-ar mai detesta partenerul. Ar fi groaznic. De aceea, m-am dus cu interes la cinematograf, ca să văd și eu Ziua Îndrăgostiților. Auzisem numai lucruri bune despre ea. Mi-am cumpărat bilet, am luat o lungă de popcorn […]

Un singur lucru mă dezgustă pe lumea asta mai tare decât fumătorii: nefumătorii. Dacă e ceva ce urăsc mai mult decât un om cu țigara în gură, acel lucru e un om fără țigară în gură. Cine se cred, domnule, nefumătorii? Niște supraoameni care vor să trăiască veșnic, până la vârsta de 90 de ani? Adică poporul care fumează e prost și ei sunt deștepți? În timp ce românul simplu nu știe ce să pună pe masă, nefumătorii se gândesc […]

Jurnalul lui Cristian Tudor Popescu (critic de film, tenis și tot ce nu e imbecil în lume) 24 ianuarie 2016 Dragă jurnalule, am văzut Revenitul, Revenentul, Revenitoo sau cum dracu’ poți să-i mai zici unei asemenea porcării. Eu am un organ pentru filme cu urși, am văzut mii de filme cu urși. Urși mari, urși mici – și ăsta e un urs de căcat. Asta nu e artă cinematografică cu urși. Cum să compari ursu’ ăsta cu ursul lui Gopo […]

Nu sunt un fan al protestelor, dar din când în când îmi place să văd un protest bun. Cel mai mult îmi plac protestele inspirate din cazuri reale de corupție. Au fost fapte de corupție care au inspirat zeci de proteste, unele mai reușite, altele mai puțin. Furtul miliardului de dolar din băncile moldovene e un bun exemplu. El a stârnit imaginația multor membri ai societății civile de peste Prut. Ultimul protest de la Chișinău mi s-a părut cel mai […]

Cristian Tudor Popescu nu mai scrie editoriale în Gândul și, deocamdată, nu mai scrie editoriale nicăieri, dar asta nu înseamnă că ar fi dispărut brusc din peisajul presei. E invitat permanent la Digi 24, are o rubrică la Europa FM, scrie pe Facebook și, tot la Europa FM, l-a înlocuit pe Moise Guran în emisiunea Avocatul Diavolului, realizată împreună cu Vlad Petreanu. Probabil că s-au prins și ăia de la Europa FM că n-ai de ce să folosești un imitator […]

Să te uiți la presa din România într-o săptămînă în care nu s-a întâmplat nimic e mai trist decît să te uiți la o femeie de 50 de ani nemachiată. Nimicul nu împiedică armata de juni scribi plătiți cu salarii de salahor să vomite același număr constant de articole care îndobitocesc populația și îngroapă orice informație semnificativă într-o mare de irelevanță. E din cauza Internetului, în mare parte. Hîrtia îți limita numărul de inepții la cel de pagini. Te forța […]

Săptămâna trecută, oarecum din senin și fără prea mare tam-tam, Cristian Tudor Popescu și-a anunțat cititorii că a scris ultimul text pentru publicația online Gândul. Cu alte cuvinte, Crucișătorul unei părți a presei a anunțat că, o bună bucată de vreme, nu va maii fi citit aproape cotidian sau, eventual, va fi citit doar în cărți. Pentru că, de 25 de ani, Cristian Tudor Popescu a fost unul dintre ziariștii dedicați doar unui singur titlu în același timp. Primul a […]