Din păcate, de cîteva decenii bune, filmele au ajuns un produs accesibil tuturor, iar prietenii tăi au ajuns să abuzeze de asta. Îi recunoști?
Prietenul “Mă uit la un serial, trebuie neapărat să te uiți la serialul ăsta, e cel mai mișto serial din lume” – Îl întîlnești la bere, cînd te trage deoparte ca să-ți spună ceva important. Te sperii, crezi că vrea să-ți atragă atenția că ai chimen printre dinți sau, Doamne ferește, are vreo boală incurabilă și medicii i-au mai dat doar trei ore de trăit. După șocul inițial afli că a descoperit un serial nou și trebuie să te uiți la el, că n-a mai dormit de trei zile uitîndu-se și e de-abia la sezonul 2. Îi zici cu frumosul: “Da, nu știu ce să zic, nu prea mai accept seriale noi în ultima vreme, am toate locurile ocupate”, moment în care se face străveziu la față și insistă. “TREBUIE să te uiți.” “Poate.” “Deci te uiți?” “Nu știu.” “Uită-te!” “Am familie și copii, nu știu dacă pot.” “DACĂ VREI SĂ-ȚI MAI VEZI VREODATĂ FAMILIA ȘI COPIII, AI SĂ TE UIȚI!!!”
Prietenul “Am văzut un film și nu înțeleg conceptul de spoiler” – Îl vezi, e febril, tocmai vine de la cinema și trebuie să vorbească cu cineva, pentru că e singurul păstrător adevărat al poveștii filmului și, dacă pățește ceva, omenirea n-o să mai știe despre ce e filmul. “Mamă, mamă, ce film mișto am văzut… da’ nu ți-l povestesc, că poate vrei și tu să-l vezi.” “OK.” “Totuși, trebuie să-ți zic măcar o fază.” “OK, dar n-are legătură cu povestea mare, da?” “Nu, nu, e o fază mică… Deci după ce personajul principal moare, totul era un vis și aia blondă îl omorîse…” “Băi, ești prost, tocmai mi-ai spus tot filmul.” “Nu, nu ți-am zis, de exemplu, că aia bătrînă era de fapt ea peste 50 de ani.” “Terminăăăă!” “Lasă-mă să-ți zic pînă la capăt: copilul nu era al ei!” “Nu mai vreau să auuuud!” “Vezi ce-ai făcut? Acum nici nu mai știu ce voiam să-ți zic.”
Prietenul “Am văzut un film finlandez cînd aveam 11 ani și de atunci toate celelalte filme put” – CTP e un om rezonabil pe lîngă el, pentru că știi că CTP are filme puține și fixe, dar măcar le are. Ăstuia totul îi miroase. Poți să-i arăți orice, de la Shawshank Redemption la Nașul și Stăpînul Inelelor. Toate sînt de căcat. Filme cu pușcărie, ce să zic, s-a făcut și Prison Break. Mafioți italieni? Mamă, ce idee nouă… Elfi și pitici care se bat cu unul rău care vrea să le ia inelul – păi, asta se-ntîmplă în fiecare zi la noi în Ferentari. Îmi pare rău, cinematografie unanim recunoscută, dar nu mă impresionezi. Cinematografia finlandeză, aia artă!