Faptul că apărătorii legii au picat în nas fix la proba de autoapărare n-ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni, ci doar o dovadă în plus că polițiștii au umor și înțeleg ironia unei situații. De altfel, polițistul român are o abordare holistică a problemei, pentru ca a picat la fel de bine și educația fizică, și trasul la țintă, și… Poliția Română a demarat deja un program de regîndire, reconceptualizare, reciclare. Lipsurile umilitoare de azi pot fi avantajele de mîine, zdrobitoare ca o burtă revărsată peste cureaua din dotare.
1) Polițistul de înmormîntare – Un must-have la orice eveniment de gen din lumea interlopă. Efectiv nu poate lipsi de la petrecerea de adio a oricui este, pardon, a fost cineva. La fel de important sau, în funcție de caz, mult mai important decît sicriul aurit, bocitoarele sau decedatul. Recrutat cu precădere din rîndurile celor picați la proba fizică pentru capacitățile uluitoare de a merge ca ochiul mortului. În cazul înmormîntărilor rurale poate fi înlocuit cu o paparudă îmbrăcată corespunzător, dar niciodată – subliniem, niciodată – cu o sperietoare de ciori.
2) Polițistul cu nevoi speciale – Un exemplar extrem de fragil, foarte asemănător cu încrucișarea de laborator dintre o mimoză și o șinșilă. Vara e prea cald ca să patruleze, iarna e prea frig ca să părăsească biroul, ploaia e prea udă, vîntul amenință să zboare cașcheta, trecerea de pietoni e prea îngustă ca să poată parca mașina, infractorii insistă să fie fugăriți, fraierii ăia de civili insistă să fie ascultați, asta ca să nu mai punem la socoteală că, din cînd în cînd, mai apare cîte un coleg care le pătează onoarea și blazonul chiar făcînd ceva util societății. Din fericire, din ce în ce mai rar. Pentru conservarea speciei se recomandă ieșirea cît mai rapidă la pensie. Pensie specială, după nevoi, coane Fănică.
3) Polițistul comunitar – specimenul suprem al evoluției speciei. Masculul Alpha. Liderul de haită. Nici o provocare nu este prea mică sau prea neînsemnată pentru a fi ratată. Și, cu toate astea, nu se lasă pradă îngîmfării, pentru că burdihanul îl aduce mereu cu picioarele pe pămînt. Superputerea sa este capacitatea de a trage execrabil, motiv pentru care i s-a dat o bîtă mai lungă în loc de armă. Rolul ei e să-l sprijine în activitatea operativă, adică să nu-l lase să cadă. Și, eventual, să alunge cu ea cîinii comunitari cînd se adună să-i salute utilitatea.
