Articole scrise de: Cristian Teodorescu

După tragedia de la Colectiv, românul a înțeles că focul e o tehnologie complicată, care nu trebuie lăsată pe mîna oricărui prost. O problemă clasică, de epoca de piatră. Așa că iar s-a scos la înaintare legea aia de reglementare a fumatului în spațiul public, care a mai făcut un pas decisiv. Fiind România, însă, o lege trebuie să facă foarte mulți pași decisivi pînă ajunge să fie implementată. Mii, poate milioane de pași. A fost un prilej bun și […]

A apărut în ultimul an o salbă de site-uri care arată suspect de profi și promovează teorii naturiste, energii ezoterice și propagandă creștinopat-xenofobă. Toate spun adevărul adevărat despre cum George Soros și Oculta Mondială vor să islamizeze fix România cu propagandă pro-gay și pro-avorturi. Autorii ar putea fi doar niște demenți diversioniști care trăiesc din bani de la ruși sau din ajutor de șomaj, dar nu am cum să spun asta, pentru că, dacă aș spune asta, clar aș fi […]

Românul e un paradox. E cel mai informat om din lume fără să se informeze deloc. Pentru că nu are nevoie, s-a născut expert. Deja știe cum stă situația în legătură cu orice. Nu există subiect despre care să nu aibă o părere clară, de care e sigur. În ultima vreme nu am întîlnit om care să nu aibă teorii crețe despre Colectiv și despre Franța. Grea povară zace pe spinarea bravului român. Credeți că e ușor să treci prin […]

Am să vă spun ceva enervant. Tragedia de la Colectiv a fost ceva absolut normal și de așteptat. La fel cum un procent din fumători mor de cancer, că asta e natura țigărilor, un procent din români or să moară de morți stupide și complet evitabile. Pentru că asta e natura României. Sigur, poți să trăiești bine în România. Nici măcar nu e așa greu, dacă te duce puțin capul. Te muți în Capitală, faci bani la un nivel oarecum […]

România este una dintre cele mai religioase țări din lume, puțin sub Ghana, puțin peste Irak și, deși 89% din concetățeni se declară creștini ortodocși, ce cred ei n-are nici o legătură cu creștinismul. Românul suferă de o spiritualitate rămasă undeva în epoca de piatră, cu pupat de hoituri, obiecte magice, mers în genunchi în jurul locului binecuvîntat, obiecte sfințite și șamani. Creștinismul e doar un context. O cruce și niște poze cu Iisus pe lîngă care românii își pot […]

Nu mai există glume cu Ion Iliescu. Toate au fost făcute. Am rîs cu toții forțat la toate și am strîns din dinți la sfîrșit, știiind clar că, oricît am rîde, tot noi sîntem fraierii, nu el. Iliescu a reușit să înfrîngă pînă și glumele. E mai longeviv decît imaginația poporului român. Acum cîțiva ani eram pregătit să sărbătoresc moartea lui. Aveam și bani puși deoparte, special pentru ziua magică în care sinistrul personaj crapă. Să cumpăr baxuri de șampanie […]

Dragnea a făcut alegeri interne în PSD cu tactul și seriozitatea unui băiat de 10 ani născut cu genunchii invers, căruia i-a luat mă-sa o minge și care face echipele pentru miuța din spatele blocului exact cum vrea el. Așa că partidul avea nevoie de un erou. De un brav luptător al cinstei care să nu se lase intimidat de posibilitatea că, dacă comentează, nu-l mai lasă ăla să joace fotbal. Sau, mai rău, îl pune în poartă. De un […]

Ăsta e genul ăla de text care nu o să schimbe nici o părere. Oamenii care deja sînt de acord cu mine or să se frece puțin pe sfîrcuri, satisfăcuți că cineva spune ce ei știu deja, iar ăilalți vor scuipa în sîn supărați și siguri că Antihristul l-a pus pe George Soros să mă sune personal ca să-l ajut cu pervertirea tinerilor creștini. Singurul lui rol e să vă aducă aminte că sînteți înconjurați de idioți. Săptămîna trecută, niște […]

Dacă ai votat vreodată cu Oprescu, te rog eu, fă o faptă bună: scoate-ți șiretul de la oricare pantof vrei tu, dar să fie lung. Pentru că va trebui să reușești să-l treci de două ori în jurul gîtului, să-l legi bine, să-ți mai ajungă și cît să înnozi capătul celălalt de balustrada de la balcon și să ai și destul spațiu între cele două noduri cît să poți face o tumbă peste balustradă. Serios. Fă o faptă bună. Pentru […]

Majoritatea oamenilor au o față. Ajută la mîncat, vorbit, respirat și uitat spre locuri. Ai putea spune că e chiar o condiție necesară omului: să ai față. Nu toți oamenii au o față, însă. Ar fi jignitor față de fețe și oameni cu fețe să spui că Oprea are o față. El are un meclan. Care-i varianta de mijloc între meclă și muian. Ca să delimităm mai clar, ar fi urît și față de oamenii cu meclă să spui că […]

De cînd lumea, sportul naște pasiuni printre cei mai proști dintre noi. Să nu mă înțelegeți greșit, sînt o grămadă de oameni normali sau chiar deștepți care consumă fotbal. Treaba lor. Dar dacă iei zece cetățeni cărora le curge scuipat din gură pe adidași, nouă dintre ei au fular cu o echipă. Nu e fotbalul pentru proști, dar proștii sînt pentru fotbal. Cu cît fotbalul face parte mai mult din viața unui om, cu atît există o șansă mai mare […]

Se adunaseră toți la stîlpul din deal. Ăla cu bec. Satul fierbea. „Or să vină și or să ne ia locurile de muncă!”, răcni unul, cu pizmă. Trăia din pensie de handicapat, ca 80% din sat, dar o considera muncă. Adică o dată pe an trebuia să se trezească, să se ducă la doctorul ăla de la Craiova, să-i dea șpagă, să se întoarcă înapoi, ce mai: muncă. „Sînteți siguri că o să vină aici?”, întrebă unul, mai circumspect și […]

Mulți oameni spun că e de prost gust să te distrezi cu mondenul și asta e activitate pentru plebea analfabetă. De acord dar, la fel ca și spartul de semințe, e perfect decent și pentru un domn, dacă nu face un obicei din asta. Trebuie privit exact cum privești animalele cînd te duci la zoo: cu calm și detașare. Un simplu observator al unei specii inferioare. Dacă ai noroc, prinzi momentul magic cînd se mănîncă unii pe alții. Se știe […]

Vreau întâi să lămuresc o treabă. Spre deosebire de regele Mihai, eu chiar sînt un rege pe bune. La mine în garsonieră m-am autodeclarat monarh suprem cu putere absolută, decizie aplaudată și aprobată în unanimitate de către toți locuitorii garsonierei mele, adică tot eu. Regatul meu e concret și titlul meu chiar îmi dă atribuții regale pe tot întreg teritoriul garsonierei. Am și un tron pe care îl folosesc constant, cu precădere dimineața. Titlul regelui Mihai nu înseamnă nimic. Pentru […]

Să te uiți la presa din România într-o săptămînă în care nu s-a întâmplat nimic e mai trist decît să te uiți la o femeie de 50 de ani nemachiată. Nimicul nu împiedică armata de juni scribi plătiți cu salarii de salahor să vomite același număr constant de articole care îndobitocesc populația și îngroapă orice informație semnificativă într-o mare de irelevanță. E din cauza Internetului, în mare parte. Hîrtia îți limita numărul de inepții la cel de pagini. Te forța […]

Trăiește aproape inobservabil printre noi un gen de om de existența căruia nici măcar nu am ști dacă nu ne-ar vizita ocazional cîte un artist în declinul carierei ca Madonna sau Robbie Williams sau nu ar exista festivaluri ca Untold, Summer Well și Electric Castle. În afara acestor evenimente, corporatistul de concert nu există, ca om. Șobolănește zece ore pe zi, cocoșat în slujba lui de birou. În rest, n-are timp de distracție și amuzament. Mai iese în Centrul Vechi […]

O poveste cu Pleșu m-a distrat săptămîna trecută. O tipă a scris că o cunoștință a ei a fost dată afară de la o librărie pentru că nu l-a recunoscut pe Pleșu, să-i facă discount, și ăsta a sunat la gașca lui de intelectuali bazați să o lucreze pe aia. Niște proști din presă au preluat povestea fără să o verifice și Pleșu s-a grăbit să explice că totul a fost o fabulație, ca să-și apere imaginea lezată. Nu, nu […]

Zilele trecute am văzut prin oraș afișe cu noul turneu al lui Doru Octavian Dumitru. M-a tăiat așa, n-aș putea zice o nostalgie, dar o amintire. Ca atunci cînd găsești o bancnotă de 25 de lei cu Tudor Vladimirescu pe ea și nu-ți vine să crezi că nu numai că exista, dar, pe vremuri, avea și o valoare. Mereu mi s-a părut ciudat tipul ăla. Cum spunea el bancuri adaptate și împănate cu fețe și onomatopee, ca și cum dacă […]

A trecut mai bine de o jumătate de an de cînd peste jumătate din populația țării a votat ca președinte să nu fie Victor Ponta. Din păcate însă, opțiunea „nu Victor Ponta” a venit la pachet cu un băiat ciudat cu care nu prea avem ce face. Exact așa am pățit la sală, zilele astea, cînd mi-am reînnoit abonamentul și mi-au dat ăia un răhățel mic bio de spălat pe față. Le-am zis: „Boss, am săpun acasă”. Ei nu, că […]

Țin minte data de 11 septembrie 2001 ca și cum ar fi fost ieri. Mă tăiase o stricare gravă la mațe și alergam spre WC din jumătate în jumătate de oră. Dar în cele zece minute de respiro între reprize, mă uitam la televizor și îmi imaginam milioane de americani stupefiați. Cînd al doilea avion a intrat în turn, am rînjit puțin, satisfăcut. Ia mai dă-i în gîtul mamii lor de americani, cu țara lor mult mai bună decît a […]