Cu curu-n vînt

Am să vă spun ceva enervant. Tragedia de la Colectiv a fost ceva absolut normal și de așteptat. La fel cum un procent din fumători mor de cancer, că asta e natura țigărilor, un procent din români or să moară de morți stupide și complet evitabile. Pentru că asta e natura României.

Sigur, poți să trăiești bine în România. Nici măcar nu e așa greu, dacă te duce puțin capul. Te muți în Capitală, faci bani la un nivel oarecum european, îți cumperi chestii, îți faci o bulă de prieteni ca tine și te izolezi de idioți, săraci și meschini. Și atîta timp cît ai curul acoperit și nu îți apare nici o problemă pe care să nu o poți rezolva singur, te poți chiar păcăli că trăiești într-o țară aproape normală.

Dar asta doar atîta timp cît nu se întîmplă ceva grav. Atîta timp cît ai noroc și ești atent. Pentru că nu e nimeni altcineva care să aibă grijă de curul tău, în afară de tine. Nu e ca în țările civilizate, unde există reguli respectate pentru protecția tuturor. Aici multe lucruri pot lua foc, pot cădea peste tine și se pot defecta fix cînd viața ta depinde de ele. Că așa e patria noastră. Totul e pe sistemul „Stai așa, lasă așa, merge și așa”. Totul e șubred, încropit și scobit de tot ce e valoros și nu se vede din prima.

Și nu numai că totul e mult mai periculos aici, dar dacă ai avut ghinionul să pățești ceva, să ajungi cu curul în vînt, îmi pare rău pentru tine, cetățene! Ai belit carasul la modul cel mai grav. Ai o boală pe care nu ți-o poți trata din banii tăi? Ai avut un accident? S-a întîmplat ceva, ai rămas cu curul descoperit și ai vrea să vină țara să-ți pună o umbrelă deasupra curului pînă îți tragi pantalonii, ca în țările civilizate? Păi, țeapă, fraiere, nu ești într-o țară civilizată. Ești aici, printre barbari.

E tragic ce s-a întîmplat la Colectiv, dar, în același timp, absolut normal pentru țara noastră. Că aici nu e treaba statului să înlăture pericolele sociale. Fiecare e pe barba lui, după cum îl duce capul, cît e de atent și cît bulan are. Așa funcționează țara asta jenantă și atît merităm, că nu vrem să ne lăsăm de ea, cum nici fumătorul nu vrea să se lase de fumat, deși știe că e un obicei mai mult nociv decît plăcut. Și la fel ca și fumătorul, și românul e conștient de pericolul inevitabil statistic. Știi că un fumător dintr-o mie o să moară de cancer și că un român dintr-o mie o să moară fiindcă s-a desprins o cărămidă și i-a căzut în cap. Tot ce poți face e să speri că o pățește vecinul și că nu o să fii tocmai tu ghinionistul care le reamintește celorlalți ce știam deja: că dacă trăiești aici, e foarte posibil să mori cu zile.