A trecut mai bine de o jumătate de an de cînd peste jumătate din populația țării a votat ca președinte să nu fie Victor Ponta. Din păcate însă, opțiunea „nu Victor Ponta” a venit la pachet cu un băiat ciudat cu care nu prea avem ce face. Exact așa am pățit la sală, zilele astea, cînd mi-am reînnoit abonamentul și mi-au dat ăia un răhățel mic bio de spălat pe față. Le-am zis: „Boss, am săpun acasă”. Ei nu, că e gratis. Cum să refuzi ceva care e gratis? Așa că am luat în lehamite răhățelul de spălat pe față cu extract de ceva din Himalaya și l-am lăsat pe policioară la baie, unde o să adune praf cîțiva ani, pînă o să-l arunc. Ce dracu’ să fac cu el? Sau cu Iohannis, dacă tot veni vorba.
Există multe lucruri inutile pe lume. Spre exemplu, o gagică mișto care locuiește în Oradea. E mult prea departe de orice așezare umană serioasă ca să conteze cît de mișto e o tipă, dacă locuiește în Oradea. Dar, cine știe, poate că în următorii zece ani ai un drum de afaceri în Oradea și n-a îmbătrînit atît de nasol. Are o potențială utilitate în niște condiții imaginabile. La Iohannis nu pot zice asta. Adică, sigur, dacă găsești încă nouă ca el, poți să-i pui în linie și să faci un gard, să nu-ți intre vacile în lobodă. Dar realist vorbind, care-i șansa să mai găsești încă nouă momîi ca ăsta în timp util pentru a construi un gard?
Mă uit pe Internet și e o combinație între Tony Poptămaș și toate PR-istele de evenimente la care nu vreau să mă duc în viața mea. Platitudini de genul „femeile sînt oameni și trebuie respectate” și „românii de pretutindeni sînt români”. Nu contrazic, doar că nu am nevoie de un președinte care să-mi spună că căcatul e maro. Pot să îmi dau seama și singur. Și nici nu sînt genul de băiat cu Instagram, dacă există așa ceva, să mă intereseze pozele lui de protocol în care dă mîna cu sultanul Spaniei și se bate pe umăr cu vornicul și spătarul cnezatului Moldovei. Arată așa, ca pozele de nuntă. Toate făcute de fotografi profi, cu oameni care se prefac bucuroși doar ca să-i vadă alți oameni cum arată ei bucuroși. Nici cum zîmbește la obiective turistice nu vreau să-l văd. Că bani de vacanță avem cu toții. Sau care n-avem, măcar avem pliante de la destinații turistice. Au și alea poze. Și nu rînjește nimeni în ele ca un robot de rînjit.
În ultimul timp mai iese să dea din mînă ca pisica aia din magazinele chinezești și să-i ceară lui Ponta demisia. Nici măcar nu sînt sigur că e el acolo. Pare un poster decupat și lipit pe un carton, cu un difuzor mic în spate care turuie aceeași casetă obosită de citate motivațional-inspiraționale. Îmi fuge mintea numai cînd mă uit spre el. Cum dracu’ să-l ia cineva în serios?
Mulțumesc, am râs cu lacrimi!
Faza cu cacatu si culoarea lui … E adevarat ca nu ai nevoie de un presedinte care sa iti spuna ca e maro … Tu nu ai nevoie … Eu nu am nevoie dar aia care „ponta iesă” cam au nevoie … Si da e bleg si da e molâu da nu cred ca se astepta nimeni dintre cei care l-au votat sa isi smulga camasa de pe el si cu pieptul dezgolit plin de muschi si de floci sa ia un baros intr-o mana si cu cealata sa care tara in spate … Am avut de ales intre el si un sclavete mincinos cu vână dar tradator …
Acuma na. Mi-a revenit puțin speranța că locul ăsta are o șansă, încet încet să nu mai fie un căcat absolut. Și că lucrurile se pot face și fără puțoială extremistă. Ușor dar sigur. Poate România o să se schimbe lent. Poate o să mă schimb și eu. Dracu știe. Om trăi și om vedea. Acuma-s rezervat. Că vă dați seama. L-am votat pe autist. Dacă o dă în bară e și vina mea. Trebuie să-mi asum responsabilitatea ștampilei ăleia pe care am pus-o în ciudă, încruntat, complet convins de inutilitatea gestului și complet în eroare.
Domnu’ Radu, excelent text!
presupun ca iti dai seama ca are minionii lui care pun toate platitudinile si pozele alea pe Facebook