Oppenheimer! Părintele bombei atomice și cel care, într-o lume ideală, ar fi dat numele celebrului turneu de tenis US Oppen.
Când eram mai tânăr, aveam o vorbă: Nu bombele ucid oameni, oamenii ucid oameni. Era o vorbă pe care o spuneam des, indiferent de context, inclusiv în timpul meselor în familie, atunci când intervenea câte o tăcere stânjenitoare. Și cică n-am simțul umorului.
Odată, am primit o vizită din partea Securității. „Tovarășe Popescu“, mi-a spus un ofițer, „avem informații cum că tot vorbiți de o bombă. Vecinii sunt foarte îngrijorați. Puneți la cale ceva?“ I-am explicat omului că nu, n-am nici o bombă, dar aș construi una cu mare plăcere dacă mi s-ar da pe mână o echipă de ingineri îmbrăcați în trening, cu care să mă retrag într-un deșert din sudul Bărăganului, în cadrul unui proiect ultrasecret de care să știe doar inamicii noștri, prin spionaj.
Ofițerul a dat din cap că e interesantă propunerea mea, dar că regimul nu dispune de resursele necesare. „Știți, treningurile s-au scumpit foarte mult“, mi-a explicat ofițerul.
Am fost să văd filmul lui Nolan în amintirea acelor vremuri. Oppenheimer îmi amintește de mine, pentru că și eu am vorba asta: „Am devenit moartea, distrugătorul lumilor“. O spun de obicei atunci când închei o cronică prin care desființez un film mediocru, dar poate apărea și-n alte conversații. Ca de exemplu atunci când merg la Mega și cer punguță, cu toate că știu foarte bine că pungile de plastic nu-s bune pentru mediu.
Mi se pare trist ce s-a întâmplat. Oare de ce a fost nevoie de secole întregi de fizică modernă pentru a construi o armă capabilă să distrugă omenirea? Chiar nu se putea mai repede?
Era un CTP în dispoziție prietenoasa (foarte rar). Cel obișnuit nu îl cita pe Oppenheimer, ci corecta aspru și total Bhagavad Gita, și apoi, dacă tot s-a pornit, și restul Mahabharatei. Apoi desființa toată opera ezoterica a lui Eliade