4 decembrie
Orașul e deja pustiu la miezul nopții. Pe toate străzile din sector, munții de gunoaie te păzesc atunci când traversezi. Nici o mașină nu mai poate să te calce, pentru că n-are loc să treacă printre sacii mari de deșeuri și pubelele răsturnate pe șosea. Poliția nu mai patrulează prin zonă din cauza mirosului. Doar câțiva agenți infectați cu coronavirus mai au curaj să se aventureze pe străzile din sectorul 1. Am tot respectul pentru ce-a făcut doamna Clotilde din aceste locuri. Dacă va reuși să deverseze prin cartierul Pajura și deșeuri nucleare, la viitoarele alegeri o s-o votez cu trei mâini. Femeia asta cu postură elegantă de cabalină mi-a oferit sectorul post-apocaliptic pe care-l așteptam din momentul în care m-am apucat să scriu literatură de anticipație.
5 decembrie
O admir tot mai mult pe Clotilde. După ce i s-a reproșat că e prea mult gunoi pe străzile din sector, femeia asta le-a răspuns detractorilor ei îndemnându-i să intre în case dacă afară e prea murdar. Foarte bine! E și asta o metodă pentru a-i ține pe oameni în carantină, mai ales că mulți dintre ei ar fi renunțat la izolare după ce apare vaccinul. Evident, finalul pandemiei nu înseamnă că trebuie să renunțăm la precauții și să începem iar să ne bucurăm de viață. Să nu uităm că nimic nu corupe mai tare ființa umană decât un mugure de speranță și fericire. Fericirea te-nmoaie, fericirea te face vulnerabil. Fiți încrâncenați, oameni buni! Și nu mai fiți nici așa de buni!
6 decembrie
La fel ca-n fiecare an, Moș Nicolae mi-a pus și anul ăsta în ghetuțe exact ce-mi doream, adică mirosul stătut al șosetelor pe care le-am purtat ieri, pentru a opta zi consecutiv.
Îmi place să fiu și eu Moș Nicolae pentru copii și să le pun ciocolată în ghete, deși în ultima vreme parcă-i tot mai obositor să iau crema Nutella lingură cu lingură și să ung cu ea interiorul încălțămintei. Nu mai bine las borcanul lânge ghetuțe și-și pun ei singuri câtă cremă vor?
