Urât e să fii fan de om politic. Îmi amintesc ce figuri deformate, ce jurnaliști mutilați ajunseseră să fie Tăpălagă și alții în mandatele lui Băsescu și pe lângă mandatele lui Kövesi. Erau excitați, cereau un climax politic, un orgasm justițiar, își pierduseră inima, creierii, iar restul organelor le puseseră în slujba cauzei.
Au fost umiliți de însăși statuile pe care le-au iubit. S-au întors în realitate lingându-și rănile cum își ling câinii cariciul într-o zi ploioasă.
Pe unii dezamăgirile îi maturizează, pe alții îi tâmpesc definitiv, iar altora doar le sunt date alte ordine de către superiori.
Florin Negruțiu și Ioana Ene Dogioiu sunt cap de listă în ultimele săptămâni la secția dezamăgiți și obidiți. Mă rog, e și un fel de anunț că sunt liberi de contract și așteaptă oferte.
Mă rog, și dincolo de ei, de-o exasperantă sinceritate și de-o anormală naivitate, își cântă dezamăgirea Tudor Chirilă. Prelunga auleală a celui care o ia în bot și nu realizează unde greșește.
Să reținem din acest episod rușinos cuvintele lui Florin Negruțiu: „Ca să fii bărbat de stat trebuie să fii mai întâi bărbat“.
Acestea sunt totuși cazuri ușoare. Un caz grav, splendid prin agresivitatea bolii, este Prelipceanu. Deci de-aia se belește Preli așa! Omul are ținte și se tot holbează la ele. Rar un moment mai jalnic în televiziunea noastră ca acela înregistrat cu Cioloș. Ca stăpân, aș fi intrat în pământ de rușine văzând o asemenea prestație a slugii mele. Împreună cu CTP, contopiți în sudoarea aia de emisiune, au creat acest monstru chel care scrâșnește din dinți în timp ce-i ies ochii din cap de zici că a fost penetrat de un submarin. Pentru că despre asta e vorba: lui Preli orice îi iese prost în afară de bulbucarea jurnalistică. Atât de străin e omul de jurnalism că, atunci când a vrut să-l imite, i-a ieșit ceva absolut respingător.
3.182 de vizualizări
