Voi face azi o cronică de om. Nu e însă un motiv de îngrijorare, pentru că mă pricep la oameni la fel de bine cum mă pricep la filme. Recunosc un om bun, care merită urmărit până la capăt, încă din primele minute. Ba chiar de la titlu. E suficient să aud care e titlul academic al cuiva ca să mă prind ce fel de om e și dacă e suficient de onest intelectual încât să-și facă un doctorat pe bune.
Victor Ponta m-a surprins plăcut la început. Înalt, jovial, cu o figură de școlar chinuit, lăsa impresia unui om pe care nu puteai să te superi pentru ideile lui fiindcă pur și simplu n-avea nici una. Mereu cu o glumiță la el, știa să se facă antipatic. Era un tânăr săritor, genul care se oferea să treacă o bătrânică strada, însă înapoi, până pe trotuarul de pe care venise, după ce altcineva o ajutase să ajungă acolo unde avea nevoie.
Avea un mod unic de a gafa, aproape cerebral. Nu făcea gafe din instinct, ca alții, ci, înainte să acționeze, își punea întrebarea asta: ”Oare ce-ar face în locul meu un politician stereotipic?”. Era momentul în care-și dădea seama cum trebuie să acționeze. Și-i închipuia pe Dragnea, Nicușor Constantinescu și pe Mircea Geoană și spunea ce-ar fi spus ei, cu acea siguranță de sine baronală pe care doar un sistem politic populist, dar cvasi-feudal, ți-o poate oferi.
M-a dezamăgit pe urmă, când am aflat de plagiat. Ce i-a trebuit lui acel titlu de doctor luat pe nașpa, acea teză făcută din compilații? Putea să fie un politician mediocru și fără să fure în lucrarea de doctorat. Oamenii l-ar fi antipatizat la fel de mult, hipsterii i-ar fi cerut la fel de tare demisia. La fel ca Icar, Ponta a zburat prea sus și s-a apropiat periculos de soarele imposturii.
Acum îl văd foarte activ pe Facebook, prilej cu care i-am descoperit ortografia deficitară. Sincer, nu mă așteptam, dar se pare că diploma de doctorat nu-i singura pe care a obținut-o cu probleme. Și apoi, mai rămâne o întrebare: l-ar mai fi votat oamenii în număr așa de mare la prezidențialele din 2014 dacă ar fi știut că folosește emoticonul ăla care râde cu lacrimi? Personal, nu cred.
Oricum, a fost un politician dezamăgitor. Pe o scară de la 1 la 5, i-aș da doi ani.