La aproape 74 de ani cîți are, Charles al III-lea va fi un rege de prospețimea a doua. Într-o fotografie alături de nonagenara lui mamă, Charles, îmbrăcat în uniformă, părea cam de-o vîrstă cu ea echipată în civil. Dar dacă ne uităm în urmă, nici Edward al VII-lea nu era vreun tinerel cînd i-a urmat la tron reginei Victoria și avea și o consolidată reputație proastă de curvar și de jucător de cărți. Omul însă și-a respectat funcția – chiar dacă nu s-a astîmpărat cu amantlîcurile –, încît a rămas în istorie drept unul dintre regii buni ai Regatului Unit. Cum va fi Charles al III-lea?
Printre experții în monarhia britanică, dintre care unii au vederi cît se poate de republicane, sînt cîțiva care spun că eternul prinț de Wales va fi un rege slab, fiindcă în copilărie era timid, sensibil și nu-i plăceau exercițiile fizice. Ca să-l întărească, militărosul său tată, care probabil că avea destule complexe în calitatea lui de prinț consort, l-a trimis la o școală-internat în Scoția, deși pînă atunci odraslele regale erau școlite acasă. Charles n-a fugit de acolo și, cum-necum, a făcut față regimului dur la care a fost supus timp de cinci ani. Mai mult, nu s-a jenat să recunoască mai tîrziu că a urît școala aceea. Era adică suficient de rezistent fizic și psihic pentru a n-o tuli de la Gordonstoun, iar mai tîrziu, în loc să spună conformist că acolo „s-a întărit“, a preferat să fie sincer și cu el, și cu ceilalți, și să-i dea de înțeles princiarului său tată ce părere avea despre ideile lui pedagogice.
Știind că va pierde catastrofal la imagine, Charles s-a întors la Camilla, iubita lui din adolescență, cînd încă era căsătorit cu Diana și, ca și cum această întoarcere n-ar fi fost destul, s-a și căsătorit cu ea, deși pentru „delictul“ de a se fi însurat cu o femeie divorțată, străunchiul său Edward al VIII-lea și-a pierdut tronul. Alte vremuri.
Ce alte slăbiciuni i se reproșau lui Charles pe vremea cînd era prinț de Wales? Că a făcut cele mai costisitoare călătorii din istoria monarhiei britanice, că ar fi fost arogant și obsedat ca la party-urile pe care le dădea totul să fie perfect. Pînă și ecologismul lui era privit cu ostilitate de cei ce spuneau că nu e treaba unui viitor rege să-și arate preferința pentru o anumită direcție politică. La care Charles răspundea că era vorba de un anumit fel de a vedea viața.
Admiratorii lui susțineau, în schimb, că avea mare putere de muncă, mult umor, o alcătuire interioară de o complexitate remarcabilă și ar fi înzestrat cu o curiozitate ieșită din comun.
Acest bunic ajuns rege a moștenit de la Elisabeta a II-a o firmă prosperă, cu un prestigiu imens, pe care nu cred că va încerca s-o modernizeze, poate cel mult s-o aducă la standardele sale ecologice. Marele lui dezavantaj va fi că, orice-ar face, va fi tot timpul comparat nefavorabil cu regala sa mamă, în umbra căreia va rămîne Dumnezeu știe cîți ani de-acum încolo, condamnat să fie un rege de tranziție între mama sa și nepotul ei favorit, William.