Despre Camerun nu ştim prea multe, cu excepţia celor două goluri primite de la Tataie Roger Milla la Mondialele din ’90. Aşa că am luat-o la întrebări pe Dana Ulieriu, coordonatoarea albumului Perles, couleurs d’Afrique editat de fundaţia prinţesei cameruneze Ly Dumas Ma baat Ngoup (în traducere „Cea care poartă pielea de panteră“). Dana e de profesie jurnalist şi globe-trotter, cu 54 de ţări vizitate la activ. Dana, ai legătura.
“Camerunul e un spaţiu paradoxal. Exista vodoo, vraci care citesc în crabi, societăţi secrete, iniţieri, dansuri sacre, regi, sultani, un guvern cu miniştri, un preşedinte și un parlament. Pentru un european, regatele cameruneze par o caricatură, dar acolo au o importanță enormă. Regele este pentru supuşii săi stăpînul ke-ului, acea forţă supranaturală care, spun ei, îi dă puterea de a învinge răul, de a vindeca maladiile, de a produce fulgerul, de a aduce sau opri ploaia, de a se transforma în panteră. În Bangoulap (sediul fundației) domnește Yonkeu I, un hibrid bizar între tradiţie și modernitate, între 2011 și 1011. Fiind al treilea fiu al fostului suveran era greu de imaginat că va ajunge la tron, așa că a fost trimis la studii, devenind inginer agronom.
Din nefericire, fraţii mai mari au murit într-un accident și el a devenit rege. Asta după ce a trecut prin mai multe iniţieri și a stat singur timp de o săptămînă în „pădurea sacră”. În primul an de domnie, după cîteva luni de secetă, consiliul înțelepților i-a cerut să țină ceremonia care aduce ploaia. Regele a propus să cumpere o pompă de aducţiune, ceea ce a cam scurcircuitat creierii înțelepților. În cele din urmă, regele a ţinut și ceremonia, a cumpărat și pompa.
Natura a fost extrem de generoasă cu acestă țară: peisaje tulburătoare, munţi de peste 4000 de metri, cascade spectaculoase, cu elefanţi, girafe, tigri și rinoceri, rîuri pline de hipopotami, un pămînt roşu și o vegetaţie luxuriantă. Fructele și legumele au un gust excelent, mango și avocado cel puțin, sînt niște capodopere. Ca specialitate locală încercă nkui, sau couscusul royal preparat din 21 de cereale diferite și 12 condimente rare: nguedjeu, meyangchoué, lepka'ah, diepse'eh, zehfe, lep, menjanga (Citește cu voce tare, sună ca o vrajă. Se spune că e o mâncare inițiatică). Puține persoane cunoasc rețeta originală. Deși e semilichid, nkui-ul se mănîncă cu mîna și, dacă îți iese figura (e al naibii de greu pentru că ți se prelinge printre degete), ai cîștigat admirația localnicilor.
E țara în care s-ar putea face turism la superlativ dar, din păcate, acesta lipseşte cu desăvârşire. În plus Camerunul e printre puținele țări africane stabile politic, iar infrastructura e relativ dezvoltată pentru acest continent. Dacă te ambiţionezi să vii aici (8 ore de zbor din Paris pînă în Younde, plus cinci vaccinuri împotriva febrei galbene, tifoinde, meningitei, hepatitei și un antirabic), o să te coste de o să te usuce. Și vei fi jecmănit la fiecare pas. Un proverb camerunez spune că nu e bine să înghiți o nucă de cocos dacă ai probleme cu hemoroizii. Așa că, dacă nu ai nervi de oțel, ar fi mai bine vizitezi alte țări.”