Printre atîtea romane sublime, geniale sau măcar extraordinare care apar zilnic în lume, dacă spui despre un roman care-ți place că ți se pare agreabil, dai impresia că vîri un aspirator în debaraua cu mături. Și totuși, printre atîtea cărți scrise de autori posomorîți de povara genialității lor, cînd mai dai și peste un roman agreabil, îți dai seama că această categorie merită mai multă stimă.
Regele Zibeline în jurul lumii e cît se poate de agreabil. Sau, cum ar zice critica secolului al XIX-lea, e plăcut ca formă și profund în conținut, pe scurt: delectează și instruiește. Dar cum mai poate fi instruit cititorul zilelor noastre care le știe pe toate, iar pentru scăpări intră pe Internet? Simplu, în acest caz. Se ia un personaj istoric, celebru la vremea lui, dar astăzi uitat, și i se povestește viața de-a fir a păr. În romanul lui Rufin, acest personaj e Auguste Benjowski. A trăit în secolul al XVIII-lea, era de viță nobilă, cu origini ungurești și poloneze, a călătorit mult prin lume, de voie și de nevoie, și a ajuns regele Madagascarului sub numele de Zibeline. Auguste și-a povestit el însuși viața aventuroasă într-o carte care a devenit imediat faimoasă. Invidioșii au afirmat despre el că nu era decît un escroc și un impostor. Malgașii, în schimb, au și azi o părere măgulitoare despre regele lor, iar ungurii, slovacii și polonezii i-au ridicat lui Benjowski cîte un monument în Madagascar, revendicîndu-l ca de-al lor, la fel cum au procedat cu originile lui Homer grecii din șapte cetăți antice.
Auguste al lui Rufin e un iluminist care i-a citit în copilărie pe Voltaire și pe Diderot, de a cărui Enciclopedie a auzit,la fel cum a auzit de D’Alembert și de alți învățați autori ai Enciclopediei. Zic „Auguste al lui Rufin” pentru că romancierul însuși recunoaște că și-a îngăduit felurite libertăți față de memoriile regelui malgașilor. În ceea ce o privește pe rusoaica Aphanasie, soția lui Benjowski, Rufin n-a avut nevoie să facă nici o precizare, fiindcă doamna lui Zibeline nu și-a scris memoriile, așa că romancierul a întruchipat-o după cum l-a tăiat capul. Regele și regina se aventurează în America să-i ceară sprijin logistic lui Benjamin Franklin pentru propășirea Madagascarului. La ușa lui Franklin așteaptă mulți alți petiționari și postulanți. Venerabilul părinte fondator îi lasă să fiarbă în suc propriu pentru a asculta zile în șir, încă din zori, poveștile vieții regelui și a reginei, relatate pe rînd de ei înșiși într-un stil care amintește de elocvența satirică a lui Voltaire – Auguste – , și de ritoșenia naivă a lui Rousseau – Aphanasie.
Cei doi sînt o Șeherezada pe două voci; cea mai impetuoasă aparține lui Aphanasie, o rusoaică așa cum și le închipuie pe rusoaicele de odinioară francezii care l-au citit pe Tolstoi.
Cei doi se cunosc în Siberia; el, prizonier deportat, ea, fiica sensibilă a unui guvernator local care a ajuns în acest fund de lume din cauză că i-a adus și îi aduce prea multe jertfe lui Bachus. Auguste, înclinat spre studiu și visare, a ales calea armelor și, între lupte și războaie, are timp berechet să citească și să reflecteze despre lume și viață. Viitorul rege slujește mai întîi în armata imperiului austriac, din care e dat afară, apoi își oferă serviciile Poloniei, ai cărei nobili sînt, după părerea lui, oamenii cei mai iubitori de libertate din lume. În Siberia, prins cu diverse însărcinări, Auguste n-are vreme să ofteze după libertatea pierdută. Și cum a ajuns și profesorul de muzică al lui Aphanasie, fără să aibă habar de această artă, se îndrăgostește de ea. Fata guvernatorului suspina mai demult, în secret, după el. Așa că Franklin aude de la ei o încîntătoare poveste de dragoste, cu călătorii prin lumea largă și cu aventuri primejdioase, la care Rufin își face martori cititorii peste umărul reumaticului mason. Așa că pentru a scrie acest roman agreabil, tînărul membru al Academiei Franceze a avut destulă bătaie de cap, pe care a învins-o cu talent și cu o inteligență pe care i-ar fi apreciat-o și cei mai pretențioși iluminiști.
Jean-Christophe Rufin, Regele Zibeline în jurul lumii, traducere de Cristian Fulaș, Editura Polirom, 2020.