Au trecut 35 de ani de când hoardele de mineri au devastat Capitala, dar încă mai există foști ortaci, oameni de bine, care păstrează vie scânteia evenimentelor, sărbătorind-o cu gândul și cu fapta; stăm acum de vorbă cu ei:
– Bună ziua, stimați foști mineri. Văd că stați la o gură de mină și petreceți: ce sărbătoriți?
– Da, a fost mină mai demult, acum numai gura e de ea. Gura minei, la care ne adunăm noi, să păstrăm spiritul Mineriadei…
– Dar Mineriada a fost ceva rușinos, o pată pe obrazul României!
– Dacii nu se rușinează de Daciadă, nici olimpicii de Olimpiadă: de ce s-ar rușina minerii de Mineriadă? E a noastră!
– Ce mină este asta? Cum se numește?
– Foștii colegi de la mina de huilă au numit-o pe a lor „Ion Huiliescu”; noi i-am spus, simplu, mina „Mina”. Un coleg chiar a propus să-i spunem mina „Minovici”, în amintirea celor pe care i-am bătut atunci. E o mină bună, plină de minerale…
– Vreți să spuneți minereuri, nu minerale.
– Minerale. Ape minerale, pentru șpriț. Le ținem înăuntru, că e răcoare.
– În fine… Ați numit mina „Mina”: v-a lipsit imaginația sau de ce?
– Am vrut să-i spunem „Minerva”, adică ați înțeles jocul de cuvinte, că începe cu „miner”.
– Am înțeles, da, de la miner la Minerva, zeița înțelepciunii.
– Colegii n-au înțeles, așa că i-am spus „Mina”. De la Sfântul Mina, patronul păgubiților.
– Ați fost păgubiți când s-au închis minele și n-ați mai avut loc de muncă sau când?
– Atunci am fost despăgubiți, că, fără să muncim, ne-au dat salarii multe. Paguba a fost după aia, că le-am pierdut la „Caritas”, la FNI și la barbut. Și fata de la bar ne-a păgubit, că a trecut pe caiet în fiecare seară, la fiecare miner, câte zece litri de vin în loc de nouă.
– Acum ce faceți aici, mai exact?
– Acum ne-a venit o idee de afacere și tocmai o dezvoltăm. Vrem să facem parc de distracții tematice, „Ortacic Park”, cu senzații tari, și căutăm figuranți plătiți cu ora, dispuși.
– Dispuși să ce anume?
– Să ia pari în cap, că vor fi costumați în studenți. E greu să găsești în zilele noastre, așa că Gică, colegul meu, vrea să angajeze pakistanezi și nepalezi. Eu zic că ideea mea e mai bună.
– Și care e ideea dumneavoastră?
– Să lipim prin cămine și la facultăți anunțuri cu „Tabără studențească gratuită!”. Dăm adresa de aici și îi așteptăm. Cum ar veni, marfă adevărată. Totuși, din păcate, studenții nu mai sunt ca pe vremuri, slabi și costelivi, de le pârâiau oasele când îi pocneai cu bâta: acum îs grași de la pizza și de la jucat pe calculator și se rostogolesc pe jos din primul ciomag!