Vă dau un sfat sincer: faceţi tot posibilul şi îmbolnăviţi-vă cît mai repede. Acuma, cît mai aveţi medici competenţi în ţară. Nu, nu glumesc deloc: viitorul sună bine doar dacă aveţi o firmă de pompe funebre. În medicină, el sună cam aşa: „Termin rezidenţiatul şi plec naibii în străinătate!“. Şi România? Multe urări de iubire eternă.
De la doctorul Au-mă-doare la sistemul Au-mă-doare-n-cur
Statul român cheltuieşte cu un singur student la Medicină 8.000 de euro în şase ani de studii. Îl ţine pe post cel mult patru ani de rezidenţiat şi apoi, dacă omul e bun, îi face din batistă pe aeroport. De ce pleci în străinătate, trădător abject? E aşa de nasol să fii rezident? „Nu e nasol“, filosofează Silviu, „e ecumenic. Adică sîntem pielea pulii-n parohie. Judecă şi singur: înveţi şase ani de-ţi crapă capul – că înveţi, n-ai dreptul s-o fuşereşti –, iei rezidenţiatul cu brio, prinzi post şi (uraaa!) ai salariu de 800 de lei.“ Toată lumea primeşte la fel? „Nu, variază puţin în funcţie de spital şi de specializare, să zicem că eşti norocos dacă ajungi la un moment dat să pupi dublu. Măcar nu mai rîd brancardierii şi infirmierele de tine.“ Şi asistentele? „A, nu, alea rîd în continuare, e OK, ne-am obişnuit.“
800 de lei, ce face un proaspăt rezident cu atîta bănet?
„Simplu“, îmi explică Alexandra, „plăteşte vreo 900 chiria şi de restul mănîncă şi se-mbracă. Sau, dacă nu se pricepe la calcule, stă la cămin, unde dă doar 230. Îţi dai seama, îmi rămîn 570 de lei pe lună, doar pentru mine! Cred că-n două luni îmi iau maşină.“ Şi statul, el stă ca prostul în timp ce-i pleacă oamenii competenţi?
„O, nu, statul ne ajută să rămînem. De exemplu, anul trecut ne-a pus curricula în coastă. A făcut-o pe dos faţă de cum e-n Europa, să fie el sigur că nu putem pleca pe specializările noastre dacă nu dăm şi nişte diferenţe.“ De ce nu pleci fără rezidenţiat? „E greu, că n-ai experienţă. În facultate înveţi excepţii şi excepţii la excepţii, dar rutina zilnică e necunoscută. O prietenă a plecat aşa în Franţa şi s-a trezit că face direct gărzi. Descurcă-te, dacă ştii.“
Şi totuşi, nu rămîne nimeni?
Am pe final şi o veste bună: există rezidenţi bine plătiţi şi care n-au nici un gînd să-şi caute de viaţă prin străinezia. Silvia e fericită: e rezident boboc la Medicină Legală şi are 2.000 de lei în mînă. Aşa că ignoraţi avertismentul ăla sumbru din şapou şi fiţi optimişti, ne aşteaptă un viitor luminos: musiu prezident va continua să se trateze la Viena, domnul Lăzărescu va continua să fie actual, iar noi, chiar dacă pierdem tone de viitori specialişti, ne vom mîndri cu cei mai sănătoşi morţi din Europa.