M-am dus sîmbătă la „Gaudeamus“. Anul ăsta, tîrgul s-a întors în bătrîna ciupercă de la Romexpo. Bucuria nostalgicilor pentru care tîrgurile și expozițiile e musai să se întîmple ca demult, în ciupercă. Am avut senzația că s-a dat timpul înapoi. Vechile timpuri bune? Aiurea, era mai bine în pavilionul B2 unde tîrgul s-a ținut cîțiva ani. Oricum, decît deloc, cum era să se întîmple anul trecut, cînd „Gaudeamus“ era să pice victimă unei amnezii administrative, bine că și-a găsit loc și aici. Pentru o zi de sîmbătă, n-a fost prea multă lume. Dar pentru o zi cu ploaie, vînt și frig, acceptabil. În parcarea de la intrare, mașini din toate județele. Cine zice că românul nu citește?! Intrarea gratis! Nu și parcarea. Altă căciulă. În locul casieriilor cu casieri, niște automate la care era coadă. Patru sau cinci automate, dar pînă să se prinză conducătorii auto ce și cum, căscau gura cu portofelul în mînă.
În ciupercă, Humanitas, din nou pe locul premiantului, la cîțiva pași de treptele de la intrarea principală, pe care te cobori în tîrg. Ai, n-ai treabă cu editura, „Bunul gust al libertății“, caști obligatoriu gura la cei ce cuvîntează de pe estrada ei. Nu că n-ar avea cititorul de ce să facă galerie editurii, dar, potrivit cîrcotașilor, locul ăsta e un motiv greu pentru ca Humanitas să iasă din nou pe locul întîi în topul popularității. Și a ieșit. Domnii Liiceanu și Patapievici, zîmbitori pe un culoar dintre standuri. Probabil că au vorbit cu succes.
Editura Litera, ambițioasă, stand mare, la vedere. Nemira, și ea. Mi-am adus aminte de Vali Nicolau, cel ce a înființat editura. Au trecut opt ani de cînd Nemira îi supraviețuiește fondatorului, diriguită de fiica lui, Ana. Afacerea a rămas în familie și merge bine. Într-un clip video, Ana Nicolau vorbește despre reziliență. Mai toate editurile care țin sau încearcă să țină pasul cu vremea au și cărți pentru copii, la concurență cu Arthur, unde se înghesuie aparținătorii. Copiii citesc pînă în adolescență. Apoi celor mai mulți le trece. Unii dau vina pe școală pentru asta.
La Polirom, care și-a refățuit standul (parcă era și mai mare), lume multă, ca totdeauna. Colecția ei, „Biblioteca Polirom“, a împlinit 25 de ani. Un sfert de secol de continuitate fără întreruperi în România de după revoluție: te ia mirarea și-ți vine să bați în lemn, să nu se deoache. Revăzut prieteni, unul dintre motivele pentru care merg la tîrgurile de carte. A lipsit și anul ăsta un vechi prieten, ziarul tîrgului, pe care-l făceau cațavencii. Și anul ăsta, Radio România a strîns cureaua: ziarul se dădea gratis. Nu l-am văzut nici pe Vlad Epstein, cel ce a avut ideea acestui tîrg de învățătură, împreună cu Mircea Nedelciu. Pe inelele ciupercii, editurile la care nu prea ajunge lumea. Și de-aia era mai bun pavilionul B2. Democrația neetajată. Luni, clasamentele de tot felul. Văzîndu-le pe site-urile de știri, mi-am adus aminte cum dădeam telefoane duminica noaptea la edituri, să aflăm cărțile de pe primele locuri și apoi ne puneam pe scris, să prindem ediția. C.T.
* Pentru cine nu s-a prins ce e cu titlul. Riga Crypto e „regele ciupearcă“ inventat de Ion Barbu, s-o pețească pe lapona Enigel.