Gândirea presupune exercițiu, gândirea critică presupune vocație chiar. Absența gândirii e ușoară. Atât că trebuie însoțită de strigătură, căci altfel nu mai e ea rrromânească, nu o mai degustă gloata.
Românii au încercat la putere și cu Dănuț Andrușcă și Viorica Dăncilă, și cu geniul în matematici Nicușor Dan și profesorul Klaus Iohannis. Nu se poate spune că a funcționat în vreun fel. De ce nu a funcționat?
Pentru că problema e deopotrivă la bază, nu doar la vârf. Acum există o garnitură Dan – Bolojan – Ciucu, despre care se spune că e pro-europeană, modernă, eficientă, excepțională. Este, desigur, fals.
Și cum ar putea să nu fie România așa cum e (e de ajuns să schimbi treizeci de secunde la știri de la chipurile românești „în prag de sărbătoare„ la cele din lumea cu adevărat liberă, democratică și prosperă economic), când e condusă de clanuri ca-n Evul Mediu?!
Clanuri în justiție, clanuri în administrație, clanuri și în Sfânta Biserică, vorba aia.
Până la blestematul de turbo-fascism e departe, rrromânii verzi ai lui Nenea Iancu n-au ieșit care din comuna primitivă cu conexiune la internet, care din feudalism.
Și dregătorii au supranume cum în adevărata Europă nu mai există de patru sute de ani: Marcel de la Buzău, Olguța de la Craiova…
Serios, cam unde ar putea ajunge România condusă de cuplul Pandele-Firea sau de cuplul Olguța-Manda? Manda ăsta stabilind adevărate recorduri la absenteism în Parlamentul European…
Păi, unde altundeva dacă nu în acest faliment mascat de împrumuturi permanente?! Țării, cât mai multe datorii!
A intrat Ciolacu (fără diplomă de Bac găsită) în bugetul țării românești ca ursul în cămară, dar buzoienii l-au găsit bun de reales. Să conducă Buzăul pe noi culmi de dezvoltare economică…
Iar acum plânge Grindeanu în drum, cu o lacrimă sublimă demnă de Farfuridi rămas fără Brânzovenescu, demnă de o dragoste politică homo-erotică: a rămas fără Marcel la vârf. Ce se face el, Grindeanu, acum? Of! Cine mai face six-seven, pe tik-tok?!
Și chiar nu se poate face nimic? Nu. Atâta timp cât constituția descurcărelii rămâne în vigoare, cât sângele economiei e dat de șpagă, videochat și păcănele.
Toată creșterea economică, în cazul miraculos în care ea va mai apărea vreodată, se va duce în bunăstarea curvelor de toate sexele, a paraziților bugetari, a firmelor de casă și a cantautorilor de la zilele comunei care, repet, insistă să rămână primitivă cu conexiune
la net. Să fie primit! La anu’ și la mulți ani!
Există firește și posibilitatea decăderii economice dramatice, la nivel de anii 1990, de o să ajungă sărmanii noștri dregători de toate orientările politice să ia iar șpăgi în tablă zincată, sarmale și caltaboși. A, stai, că…