O ciudată epidemie afectează copiii din întreaga țară: boala cumințeniei. Cadrele didactice sunt bucuroase și, totodată, nedumerite: ce s-o fi întâmplat? Coincidență sau nu, primele cazuri au apărut imediat după deschiderea primelor târguri și parcuri de Paști, impecabil ornate de primării cu elemente specifice evenimentului, iar unii răuvoitori zic că au auzit cu ochii lor, vorba aia, părinți care își amenințau micuții: „Dacă ești obraznic, te duc la Târg, să te mănânce iepurașii!“. Am trecut prin trei asemenea târguri festive, să surprindem realitatea din teren:
Primul primar contactat, om gospodar, e conștient că trăim vremuri de criză, așadar a plătit o echipă de meșteri care să transforme ornamentele de la Crăciun în ornamente pentru Paști, pe ideea că „nimic nu se pierde“. Cu flexuri, clești, ciocane și multă imaginație, aceștia au îndreptat coarnele renilor, să semene cu urechile iepurașilor, oamenii de zăpadă sferici au devenit, cu puțină vopsea, ouă roșii, lumânările de Crăciun au devenit lumânări de Paști, iar bărbile de Moș din melană albă au fost lipite cu prenadez pe câțiva maidanezi, să semene cu mieluții – deci să fie mai ușor de vândut la tarabele cu produse tradiționale.
Al doilea edil a transformat parcul de agrement din vârful dealului de lângă așezare, folosit iarna drept derdeluș, într-un peisaj mirific cu temă pascală, după ce a comandat o duzină de ouă de câte patru metri înălțime, din beton armat frumos colorat și încondeiat, fixate pe niște suporturi metalice vopsite cu spray verde, să pară iarbă. Acestea, metalice fiind, au fost furate chiar în prima noapte de niște necunoscuți, cu căruțele, iar ouăle din beton au rămas în parcul de pe deal și în echilibru instabil, totodată. În ziua următoare s-a stârnit vântul: zece ouă s-au dus la vale, producând pagube în valoare de două școli, un supermarket, opt bufete și diverse orătănii de pe lângă casa omului. Localnicii stau ascunși în pivnițe și n-au curajul să iasă nici măcar la băut, la singurul bufet supraviețuitor, de teama celor două ouă rămase pe deal.
Cel de-al treilea primar s-a lăudat cu ornamentele de Paști în formă de iepuri de doi metri, cu tot cu urechi, pufoși, frumos colorați și atât de realiști, încât unor vizitatori li s-a părut că sunt vii și respiră, iar un copilaș chiar a strigat: „Mămico, da’ iepurașul ăsta roz miroase ca tăticu’!“. După ce alt iepuraș, vernil, care deja se clătina, a căzut în patru labe și nu s-a mai putut ridica, s-a descoperit că, de fapt, pufoșeniile urecheate erau niște angajați ai Primăriei costumați și puși să stea nemișcați, „că tot stau degeaba la serviciu, nu mișcă un pai sau un dosar!“, pe post de statui vii. La lăsarea serii, iepurașii se făcuseră ca porcii și râgâiau.