Există senzația că nu se știe dacă sunt benefice ultimele desfășurări, că e riscant să ai musulmani pe teritoriul țării. Ce-o să se aleagă de creștinismul local, de valorile europene? Asta ca și cum România ar fi un fel de avangardă a Occidentului și orice schimbare prin care trecem trebuie judecată cu grijă, deoarece nu știm în ce direcție duce.
E un fel de trufie a conservatorului român de a se considera în aceeași ligă cu Germania, Olanda, Franța și Marea Britanie. N-avem nevoie de acest scepticism cu privire la schimbare pentru că, din păcate, suntem suficient de în urmă încât să știm precis încotro ne îndreptăm. Ținta noastră e să fim ca Occidentul european, care a trecut prin experiența primirii de imigranți în urmă cu zeci de ani.
Nu e ca și cum n-am avea nici cel mai mic indiciu despre ce s-ar putea întâmpla dacă vin câteva mii de migranți din Orientul Mijlociu într-o țară cu milioane de creștini. Asta s-a întâmplat deja în urmă cu zeci de ani în Germania, Olanda și Marea Britanie. Dacă acum avem acește țări ca model (cum se întâmplă cu conservatorul român atașat de valorile europene), orice grijă legată de suprimarea demografică a românității arată adevărata față a angoasei lor: e vorba de o teamă premodernă, parohială, aproape tribală.
Și apoi, mai există o reținere față de Islam. Mulți își fac griji că musulmanii nu pot trăi în lumea liberă, pentru că obiceiurile lor sunt contrare valorilor liberale. După criteriul ăsta, Europa ar trebui să reconsidere cetățenia a sute de milioane de oameni. Pentru că, în mod similar, și creștinismul e contrar valorilor liberale, arătându-se intolerant în multe privințe: dezaprobă avortul, homosexualitatea, sexul premarital.
Suntem noi, europenii, gata să îi acceptăm printre noi pe acești oameni (polonezi, spanioli, francezi, slovaci) care se opun sexului înainte de căsătorie?
Evident că normele religioase, oricât de ferme ni s-ar părea pe moment, sunt flexibile în timp. Niciun creștin nu mai protestează acum dacă-i spui că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Musulmanii se adaptează la cerințele vieții într-o societale liberă la fel cum au făcut-o și creștinii, adică suprimând, de nevoie, acele norme iliberale de comportament.
Un articol de opinie din New York Times constata lipsa de empatie a est-europenilor în privința imigranților. Una dintre ipotezele formulate e că ungurilor, bulgarilor și românilor nu le pasă de refugiați pentru că sunt prea săraci ca să-și permită acest lux. Cum ar veni, n-am ajuns încă atât de prosperi încât să ne lansăm în întreprinderi filantropice.
O explicație mai verosimilă mi se pare înapoierea noatră culturală și lipsa de cultură politică. Societățile din est nu sunt doar mai sărace, ci și mai puțin tolerante, multe din ele încă prinse în jocul păgubos al antipatiilor etnice. Românii și ungurii nu sunt doar mai săraci, ci și mai de la țară. Acum, au atitudinea unor săteni din vârf de munte care văd pentru prima oară străini la televizor și li se pare că au venit prin cutia aia ciudată ca să le fure ceva din gospodărie.