Prima duminică din mai e Ziua Mondială a Râsului; fiindcă a picat în minivacanța de 1 Mai, când a râs iarăși primăvara peste câmpuri, peste plai, unii români au sărbătorit-o:
- Dintr-o singură mișcare, cu un singur marker, pe tub a apărut scris „Cremă de râs“; domnul care i-a servit cu ea pe ceilalți clienți din bufet, spunându-le că e ceva special, care îi va face să se amuze, s-a tăvălit pe jos de râs văzând cât de frumos scoteau toți clăbuci pe gură. Ceva mai târziu și ceilalți au râs de el văzând ce față avea cu toate pansamentele alea albe pe capul crăpat cu halbele.
- Pe fondul veseliei generale, patronul localului de mai sus a coborât în beci, să aducă ultima damigeană de vin. În timp ce urca, ținând-o cu grijă de toartă, l-a pufnit râsul din nou, așa că i-a alunecat din mână. A mai apucat să spună, chicotind, doar „Iaca poznă, c-am scăpat-o!“ și „Râde ciob de oală spartă!“ înainte ca domnii clienți să-i ia scara, să-i încuie beciul, să stingă luminile și să plece la bufetul de peste drum.
- În aceeași localitate, primarul a organizat de Ziua Mondială a Râsului manifestări tematice, care „să aducă un strop de veselie“. Auzind „un strop“, oamenii s-au înghesuit la Primărie cu sticle goale. La jumătate de oră după ce edilul i-a informat că este vorba despre concursul de epigrame „Castigat ridendo mores“ a apărut și Salvarea, care l-a dus la spital, să i se scoată cioburile din creștet.
- Trezit din anestezie, respectivul edil s-a împrietenit cu alt primar, aflat pe patul alăturat din același salon. Și acesta organizase o manifestare, tot de Ziua Mondială a Râsului, dar, în loc să ofere participanților bere și mici, le-a împărțit broșurile „Glume, glume!“ și „Catrene cu… haz“, explicându-le că „berea pișant, scripta manent“ și că râsul îngrașă întocmai ca micii cu pâine. La el ambulanța a venit de-abia după o oră.
- Râsetele unor cetățeni care se încălzeau la focul de sub grătar și aroma micilor de pe acesta au atras un urs; din fericire, oamenii s-au refugiat pe crengi, unde fiara nu-i putea ajunge. Cel mai glumeț dintre ei i-a strigat de acolo, de sus, „Ursule, ești tare prost! Muștarul, scobitorile și tirbușonul sunt la mine!“. Toți s-au zguduit de râs atât de tare, încât au picat din copaci. Ursul s-a descurcat și fără muștar.
- În acest an de criză profundă, multe localități au sărbătorit doar Ziua Mondială a Surâsului, a Zâmbetului, a Rânjetului, a Hlizitului și a Chicotitului, iar altele, mai sărace, s-au limitat la Ziua Mustăcitului și a Mârâitului cu Subînțeles. Cu aceeași ocazie, unii angajați ai grădinilor zoologice și ai circurilor au chefuit în cinstea și sănătatea râșilor (Lynx Lynx) din cuști.
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂