De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere – poporul dixit. Nu te pui cu poporul, mai ales că, după atîta ospăț jurnalistic la televiziune și beție cu social media, toată lumea are Universul la deștul mic. Dar, dacă vreți să ne întoarcem la oile noastre negre de pe cîmpul veștejit, fie. Iată unde am ajuns, nu că am fi plecat vreodată de aici: înainte de intrarea în vigoare a noii cote TVA, piața de carte din România era printre cele mai mici din Uniunea Europeană, raportat la populație (că, totuși, încă o avem a 6-a, după mărime în UE, deși, după cît sîntem de dăruiți, ar fi trebuit s-o avem cea mai mare din lume). Cifra de afaceri plutea între 221 și 261 de milioane de euro în 2024. Mică, mică, dar veselă, pentru că indicatorii financiari ai editurilor erau relativ sănătoși: rata medie a profitului net de 12-14%. Deh, eternul paradox românesc. Cartea nu trăia prea bine în România, da’ nici nu-și dădea duhul.
Și, na, că a venit glorioasa zi de 1 august 2025,
cînd, prin Legea nr. 141/2025, cota TVA aplicată cărților, manualelor, ziarelor și revistelor a crescut de la 5% la 11%. Știți, deficitul bugetar e sfînt, deci sigur mărirea avea să-l sugrume definitiv și irevocabil. Efectul a fost simplu și rapid: vînzările de carte au scăzut semnificativ – estimările din industrie indică contracții barosane. Comentam acum un an că exact asta se va întîmpla, dar nu era cazul să se uite ditamai contabilii și strategii în gura unui pîrlit de filolog. Dublarea TVA a dus la încasări ridicole față de cele anterioare, în timp ce cîștigul bugetar real s-a dovedit nesemnificativ față de daunele culturale și economice provocate. Numărul de titluri noi publicate a trecut la o scădere de două cifre, între -20% înainte de gloriosul TVA și -40%, după. Că doar n-o să fim noi mai cu moț. Pe scurt, în aceste zece luni, încasările de TVA din tipăriturile au crescut totuși cu un milion de euro. Uau!
Și asta e ceva, o să-mi spuneți, ia mai băgați-vă mințile-n cap, bă, intelectualii lu’ pește prăjit, prea v-ați luat-o în cap. Și așa sînt prea multe cărți și prea mulți scribălăi în țărișoara noastră! Dacă mă uit, văd că 70,6% din români nu citiseră nici o carte în ultimele 12 luni înainte de modificarea TVA – cel mai mare procent de non-cititori din UE, semnificativ mai rău decît media europeană de 52,8%. Doar 3,1% din români citeau cel puțin 10 cărți pe an, față de 19-28% în Franța sau țările nordice. Păi, nu e logic? Dacă nimeni nu citește, ce mai chichirez gîlceava?
Editurile au tușit primele:
mai puține titluri publicate a însemnat mai puțini redactori, corectori, tehnoredactori, graficieni. Mai ales editurile mici, cu 2-5 angajați, au făcut febră – un singur titlu în minus însemna un posibil post desființat. Au strănutat și tipografiile, mai puține titluri, tiraje mai mici, disponibilizare, șomaj, utilaje nefolosite. După ele, librăriile. Care librării? – o să fiu întrebat. Asociația Editorilor din România zice că avem 200-250 de librării, exclusiv în urban mare și mediu. Zona rurală, unde locuiesc cam jumătate din români, nu are nici o librărie. Dar să revenim la orășenii noștri. Puține cărți, mai ușor pe scări cu chiria. Ori dăm pe cineva afară, ori tragem obloanele. Numai Parisul, singur, are 1.250 de librării. Ei, dar și Parisul are populația României, nu? Sau cam pe acolo. Hai, mai bine să tragem obloanele. În sfîrșit, distribuitorii, acești mari necunoscuți, care, înainte de noua cotă, au evadat în falimente celebre, lăsînd edituri cu stocuri blocate. Dar mărești taxa și te-ai scos. Însă fiecare disponibilizare înseamnă mai puțin impozit pe venit și contribuții sociale colectate – ptiu! –, statul pierde și pe această cale, compensînd parțial (sau total) surplusul infim de TVA obținut.
Nu există un calcul oficial publicat al acestui efect de bumerang,
dar logica economică a ageamiului care scrie acest articolaș e imbatabilă. Adică io-s ăla. România are mai multe agenții de pariuri într-un singur cartier de București decît librării în multe județe. Iar ceea ce vă povestesc se înscrie în tendința generală de scădere a consumului după majorarea TVA: retail-ul românesc a consemnat o scădere de 10% a vînzărilor în magazinele fizice în lunile de după 1 august 2025, iar consumul total al gospodăriilor a coborît cu circa 4% în august 2025, prima lună de aplicare completă a noilor cote. România a înregistrat în noiembrie 2025 cea mai mare scădere a vînzărilor din retail din UE, de 4,6% față de aceeași perioadă a anului anterior. Hai să mai zicem una, să nu lăsăm pe nimeni în urma noastră. Calculele Editurii Polirom estimau că întreaga majorare a TVA la cărți aduce bugetului 0,001-0,002% din totalul veniturilor – o valoare pe care editura o descria ca „insignifiantă“. Directorul AER a estimat că statul va cîștiga „mult sub 4 milioane de euro pe an“ din această măsură. După cum am demonstrat mai sus, cifra e mult mai mică – se va anula cu absența impozitelor și ajutorul de șomaj. O anumită parte a grupului editorial (unde am mai auzit eu năzdrăvănia asta?) și unele librării mari, în special online, au raportat creșteri ale cifrei de afaceri. Explicația nu este guvernul mondial, ci inflația – aceleași produse au costat mai mult după 1 august 2025 (rata inflației, 9,9% în septembrie 2025, cu un salt de 2,1 puncte procentuale trase direct din majorarea TVA). Creșterea valorică nu reflectă o creștere a numărului de exemplare vîndute, ci vițăvercea. Dar de ne mirăm acum că, în urmă cu zece ani, cineva putea trăi cu 3.000 de lei, iar acum, cu 5.000, trage mîța de coadă?
Marx, Engels și Lenin se răsucesc satisfăcuți în mormînt
că, dacă pînă aici am vorbit numai de rata profitului și de diminuarea pagubelor, poate că ar fi cazul să ne desprindem nițeluș privirea din meandrele concretului și să ne holbăm la viitor. De curînd, cineva făcea o observație trăsnitoare: cînd cineva se exprimă corect, logic și documentat pe net, imediat apare suspiciunea că textul i-a fost scris de Inteligența Artificială. Normalitatea, cultura generală, curiozitatea și logica au devenit păsări rare și în locul lor s-a instalat în balta literelor o colonie de cormorani care înfulecă reguli gramaticale, rațiune, claritate și bun-simț. Observ și eu că nu există articol pe net care să nu se încurce în ortografie și sintaxă. Autorii, niște pîrliți, se lasă conduși de Goagăl și le e imposibil să remarce absurdul, eroarea, lipsa de logică a produsului postat cu grăbire. Nu e vorba că au norme mari și salarii mici, ci că habar n-au să citească, darămite să scrie. N-au avut treabă cu cartea. Ce bine ar fi dacă presa ar ajunge să fie redactată prin emoji! Problema de viitor apropiat și îndepărtat e că populația se tîmpește pe bune, oamenii nu mai pot să citească chestii simple fără să li se blocheze neuronul singuratic, nu mai fac simple conexiuni și sînt condamnați, în marea lor majoritate, să iasă din circuitul universal al națiunilor care contează. O țară de consumatori țanțoși, care au păreri despre tot și toate, dar pe care nu le vor mai exprima decît prin gesturi sau mugete.
România a devenit, după august 2025,
statul UE cu cel mai ridicat nivel de TVA pentru cărți, depășind toate celelalte state membre. În condițiile în care țărișoara era deja cea mai slab performantă țară din UE la indicatorii de lectură, cu cel mai mic procent de cititori. Paradoxul este că tocmai statul care ar trebui să lupte cel mai intens pentru creșterea accesului la carte a ales să impoziteze cel mai sever această categorie de produs. Datele disponibile din mai 2026 indică o piață în cădere continuă. Semnalele de alarmă includ cîteva fleacuri: insolvențe pe cai mari – în 2025, numărul total de proceduri de insolvență a crescut cu 3,84% față de 2024, principalele cauze incluzînd noile măsuri fiscale din august 2025. Dar, dacă anul trecut a fost cu bucluc, stați să vedeți ce veste se arată: ianuarie 2026: +36% față de ianuarie 2025. Trend-ul urcă pe noi culmi de civilizație și progres. Cum s-ar zice, ai, n-ai carte, tot n-ai parte. Cum e țara, și pistolul.