Constantin Ursu era un gospodar din Gorj zdravăn ca zimbrul. El putea pune la pămînt, cu mâinile goale, cei cinci-șase arnăuți care veneau lunar după bir. Dacă apuca să golească înainte o vadră de vin, numărul doborîților creștea spre douăzeci. În satul Vladimiri, între două razii ale poterei, viața curgea în tihnă. În ograda unde bea și trudea Constantin Ursu, s-a născut în 1780 Tudor, fiul adoptiv al Revoluție de la 1821.
Tudor a fost un copil vioi, aflat cu mult înaintea contemporanilor săi, așa încît niciunul dintre aceștia nu-l putea prinde atunci cînd fugea cu cireșele furate în sîn. A deprins cititul de la preotul Pîrvu Cihoiu și trînta de la ciobanul satului. Constantin Ursu l-a dus la Craiova și l-a dat pe mîna lui Dionisie Lupu, care l-a învățat istorie, muzică și acea frumoasă caligrafie de pe Proclamația de la Padeș. Educația lui Tudor a fost desăvîrșită în casa lui Ioan Glogoveanu, un boier mai bogat ca pașa de Vidin, fără ca turcul s-o știe.
Între 1801 și 1806, viitorul cap al Revoluției vinde oi și numără bani. Ca administrator al moșiilor Glogovănești are mînă liberă și învîrte recoltele pe deget, plimbă turmele dintr-un buzunar în altul, face comerț cu grîu, vin, pește sărat și seu. Își cumpără pămînt, ia terenuri în arendă, speculează la preț și adună o avere așa de frumoasă, încît începe să ia lecții de scrimă și tragere cu archebuza, ca s-o poată păzi
Glogoveanu îl promovează în aparatul de stat și Tudor urcă în carieră de la mare comis, la vătaf de plai și sluger.
În acea perioadă, Oltenia era la cheremul pandurilor, un fel de haiduci mai grupați, care aveau curajul să se arate și ziua. Pandurii aproape că isprăviseră cu activitățile din sudul Dunării, unde Pazvante Chiorul era pe cale să își piardă și cel din urmă ochi. Așa că războiul turco-austriac care a izbucnit în 1806 a reprezentat noul boom economic pentru acești pirați ai Doljului.
Tudor s-a pus în fruntea unui corp de panduri și a intrat în armata rusă. A lăsat bătăliile în seama armatei regulate, iar el s-a ocupat de abordările mai mișelești. Pandurii știau să lupte bine pe la spate, noaptea și pe nepusă masă. Erau maeștri în atacuri surpriză și fugi care te lăsau cu gura căscată. Vrme de șase ani, stilul lui Tudor Vladimirescu i-a adus pe ruși în avantaj. Țarul l-a făcut locotenent și l-a decorat cu ordinul Sfîntului Vladimir cu spade. De aici se zice că ni s-a tras Revoluția de la 1821.