Alexandra din titlu (pentru cei care nu știu, cîștigătoare, la 19 ani, a Vocii României) a cîștigat preselecția pentru Eurovision. Nu că aș avea un mare drag de viziunea concursului (pe care îl consider plicticos și necinstit), dar uite că melodia ei, „Choke me“, a explodat pe net. Sînt cel puțin două duzini de comentatori care i-au analizat prestația, atît în clipul oficial, cît și live, în Norvegia, și au ajuns la concluzia că fata noastră are șanse reale să ia potul. Melodia e o compoziție proprie, realizată cu ajutorul unor băieți buni, Călin‑Alexandru Grăjdan, Elvis Silistra (aka Majii) și, la clapele textului, Ștefan Condrea. Trupeții practică un rock-metal comercial, plăcut, energic, taman bun pentru epoca asta obosită. Doar că, așa cum se întîmplă întotdeauna pe plaiurile noastre însorite, avem o bubiță și o reclamație. „Choke me“ se traduce prin „Sufocă-mă“ sau, mai pe șleau spus, „Strînge-mă de gît“. Pentru o altă largă categorie de neștiutori, sufocarea este o tehnică marginală de creștere a senzațiilor sexuale. Filosofii – ah, filosofii! – ar zice că aici sînt Eros (nu Ramazotti) și Thanatos, adică dragostea și moartea. Se zice că, cu umpik de sufocare, senzațiile ar fi extreme. Dar nici moartea nu umblă cu fofîrlica. David Carradine (Bill / „Beatrix Kiddo’s“ mentor) a murit în 2009 în urma unei asfixieri în contextul unor jocuri sexuale de autoasfixiere erotică, într‑un hotel din Bangkok.
Dar viața-i viață și arta, artă. Melodia Alexandrei e o ficțiune umpik sado-maso, dar trebuie luată ca o ficțiune. Din cîte știu, clipul a fost filmat la Facultatea de Medicină, cu mijloace puține, dar cu multă fantezie. Alexandra e studentă acolo, iar corpul profesoral – sper – are ureche muzicală și o bogată istorie patologică. Însă nu te pui cu net-ul. Organizații și activiști împotriva violenței sexuale au acuzat piesa că „glorifică“ sau „normalizează“ strangularea sexuală, cerînd public autorităților și televiziunii să fie foarte atente la mesajul transmis. Frate, e clar și că mințișoarele populației au slăbit într-un așa hal că nu mai poți auzi îndemnul să sari în fîntînă, că tu și sari. Stați, că nu s-a terminat. Andreea Mărișca Bănică a declarat că a depus o plîngere la ANPC, invocînd faptul că versurile piesei „Choke Me“ ar promova o practică sexuală periculoasă și ar fi „periculoase“ pentru publicul tînăr. Nu e departe ideea că, pentru binele nostru general, se recomandă pauza completă și definitivă de citit, ascultat, vizionat, admirat. Omul e o ființă atît de fragilă, că și un strănut ar fi în stare să-l spulbere de pe fața pămîntului.
Dar și mai ridicol îmi pare faptul că se dă curs acestor reclamații. Și iată cum. Una dintre influensărițele de meserie, Georgina Hill‑Brown, posesoarea canalului de YouTube „Honest Vocal Coach“, a binevoit s-o asculte pe Alexandra și a făcut ochii mari. E bună fata, a zis ea și a subliniat performanțele ei vocale. Doar că, intrigată de ce zice fătuca noastră, și-a pus ochelarii pe nas și a început să citească versurile: „All I need is your love / I want it to choke me, choke me, choke me / Born for you to control / I want you to choke me, ch-ch-ch-choke me, (bis) / Love me, make my lungs explode like“… Bun, e clar pînă și pentru un profesor de religie că aici se lasă cu sufocare. Doar că e o ficțiune. Însă, încercînd să explice publicului sensul versurilor, Georgina și-a dat seama, citez, că nu poate evita blocarea de pe YouTube. Da, așa cum nu există viață după moarte, tot așa nu există viață după blocarea pe YouTube. Gardienii galaxiei sînt cam tîmpiți. Habar n-au de antifrază, ironie, citare, parafrază, satiră. Ai zis sufocare? E ca și cum ai zice ci…ră sau j…an. Și, trosc! – la închisoarea social media.
O să mi se spună că e o prostioară, că nu stau lucrurile chiar așa de rău. Se poate să fie alții mai toleranți, dar Georgina stă în Anglia și… Și: 2023, 12.183 arestări (aproximativ 33/zi) pentru postări ofensive/malițioase/țepoase/stupide pe social media; din acestea, 1.119 condamnări (procese finalizate cu vinovăție). Mai rău. Arestările au crescut cu 58% față de 2019. Doar condamnările au scăzut de la 1.995 în 2015 la 1.119 în 2023. Proporția de condamnări din arestări: ~9-10%. Dar hai să urmărim numai Londra, între 2008-2017. 5.332 arestați și acuzați sub Communications Act (include social media). Oameni care au cîntat, au spus glume, au plîns. Poate v-am mai spus aici cazul neverosimil al unei tinere englezoaice, Chelsea Russell, din Liverpool, care, la moartea violentă a prietenei sale, a pus pe net melodia preferată a decedatei, în care rapper-ul folosea cuvîntul „nigger“ (cam așa cum fac rapper-ii). A fost arestată, apoi condamnată la 500 de ore de muncă în folosul comunității, o amendă, purtarea unei bretele de identificare și o restricție de a nu părăsi locuința între orele 20 și 08 timp de un an.
De aia, mă uit cu jale la clipul Alexandrei. Ah, Căpitănescule, ce i-aș/i-am mai strînge de gît, să le fie plecarea ușoară!