Din cauza lui Traian Băsescu m-am stricat sau m-am răcit cu prieteni care continuă să-l susţină, în timp ce eu regret că am făcut-o. Mi se scoate azi pe ochi că am fost angajatul lui SOV şi că, deci, m-am lăsat manipulat de el. Or la alegerile prezidenţiale, l-am susţinut pe Traian Băsescu, chiar şi atunci cînd o parte dintre trupeţii lui de campanie credeau că l-a înfrînt Geoană. Ca angajat al lui SOV am susţinut şi pe blog şi la Realitatea tv, în noaptea alegerilor că Băsescu va cîştiga alegerile, în ciuda sondajelor de opinie care-l dădeau cîştigător pe Geoană.
Ulterior, realesul m-a dezamăgit din ce în ce mai mult, ceea ce m-a făcut nu numai să-mi pară rău că l-am votat, dar să mă şi simt vinovat din cauza asta. Recunosc însă că nu voi regreta niciodată că nu l-am votat pe Mircea Geoană.
Dar, cum ziceam, din cauza lui Băsescu văd că unii dintre prietenii mei alături de care am traversat deşertul ceauşist şi democraţia originală a lui Ion Iliescu se uită azi chiorîş la mine. Dar dacă aş începe şi eu să mă uit chiorîş la ei fiindcă sînt susţinătorii unui tip care se agaţă de putere cu orice preţ? Sau pentru că încearcă să-i treacă cu vederea „derapaje” după părerea mea impardonabile pentru un şef de stat responsabil? Sau pentru că personajul pe care ei îl susţin a ajuns să reacţioneze la criticile unuia dintre foştii săi consilieri cu ameninţări de şantaj? Să-mi dea voie prietenii care se miră că eu nu-l mai susţin pe Traian Băsescu să mă contrarieze şi ei fiindcă se lasă păcăliţi de el în continuare.