Unu
–Bună ziua, copii! Ați înțeles că Guvernul și statul unic vor să vă ajute să învățați mai bine și vă pun acum la dispoziție sala de detenție?
Drept răspuns, inspectorul primește doar priviri uimite. Unele de-a dreptul tîmpe. „Probabil repetenții“, își zise el. „Se știe că expunerea mai îndelungată crește efectul. Bine, așa am învățat eu pe vremea lui Ceaușescu – cînd se făcea carte cu adevărat – că e cu expunerea la stimuli. Da’ bănuiesc că se aplică și la nestimuli.“
–Domnule profesor, nu le-ați explicat?
–Ba da, i-am pus să copieze de zece ori pe caiet!
–Păi, și atunci?
–Și atunci ei rămîn în proporție de 70% analfabeți funcțional, deci nu înțeleg ce au scris. Dar cei mai buni o pot recita pe de rost!
–Bine, și dumneata de ce nu le-ai explicat pe înțelesul lor?
–Mă scuzați, și eu sînt un produs al școlii românești!
–Tot analfabet funcțional?
–Bîtă, nene! Mai bine mă făceam profesor de religie, nu de informatică.
–Mă tem că nu înțeleg!
–Uite, de aia sînteți dumneavoastră inspector, ați însumat perfect cele două scopuri ale școlii românești: frica și lipsa de înțelegere.
–Mă refeream la faza cu profesorul de religie.
–Păi, dacă tot sînt tămîie?
–Da, face sens.
–Așa mi-a zis și mie persoana care ne-a ținut un curs online despre self-improvement. Am depus și diploma la dosar.
Doi
–Doamnelor și domnilor profesori, de azi începe o nouă eră! De azi am luat în mînă…
–Iar începe ăsta despre cît de riscant e să faci videochat pe laptop-urile școlii? întrebă nervos un tînăr cadru didactic, fost laborant la Universitate.
–De astăzi, continuă netulburat directorul, avem în mînă un instrument tare de educație. Avem la dispoziție Sala de Detenție. Liniștea va fi restabilită. Ordinea păstrată. Disciplină supremă. Achtung, am zis!
–De unde sală, domnule, că parcă am înghesuit clase și în laboratoare?
–Dacă este voință, este și soluție. Am desființat sala de lectură.
–Și dacă vrea vreun elev să ia o carte de la bibliotecă și să citească?
–Iar ați predat Kafka, doamnă? Reveniți-vă la realitate. Păi, noi sîntem degeaba aici?
–Dacă ne uităm la rezultatele testelor PISA…
–Scumpă colegă, sîntem între noi, ce sens mai are ipocrizia asta? Noi sîntem aici să asigurăm procentul sfînt de 70% de…
–De ce?
–Ei, acuma nu mă faceți să spun lucruri evidente. Știți dumneavoastră. Știe toată țara!
–Și anume?
–Persoane cu „a“, na!
–Absolvenți?
–Așa, așa.
–Dar cifra asta e pentru analfabeții funcțional!
–Și ce, ăia nu trebuie să absolve și ei?
–Să absolvească!
–Poftim?
–Corect e „să absolvească“!
–Așa zicem și noi. Oricît de analfabet ar fi, important e să-l certificăm drept membru funcțional al societății.
–Și ceilalți?
–De cine zici?
–De ăia care nu sînt analfabeți functional.
–Băi, avem și noi totuși niște standarde. Tragem linia la analfabeți funcțional. Poate în viitor, după ce se tîmpesc generațiile și mai mult, să începem să promovăm și oralfabeții functional.