Nimic nu-ți aduce în suflet o bucurie mai mare ca spălatul rufelor. Deși stai la bloc și ești o persoană superactivă, mergi să întinzi rufele pe sârmă, undeva într-o grădină de la munte, în timp ce le miroși ca o persoană căreia tocmai i s-a desfundat nasul și i-a revenit simțul olfactiv.
Mergi foarte des la baie, în timp ce joci cărți cu prietenii. Dacă, atunci când te-ntorci la masă, toată lumea e vizibil îngrijorată și îți pune întrebări serioase în loc să facă glumițe, atunci clar trăiești într-o reclamă TV, dacă aia mai poate fi numită viață.
Te întâlnești complet întâmplător în fața Tribunalului cu un actor care te ceartă că vrei să te judeci cu Primăria.
Stai mult pe telefon și asta-ți aduce bucurie și mulți prieteni, nu frustrare că pierzi timpul și însingurare că te uiți într-un ecran în loc să stai de vorbă cu lumea.
Ești un șoarece pe care-l scot din sărite aparatele cu ultrasunete. Datorită lor, înțelegi ce simt oamenii atunci când au un vecin care dă tot timpul cu bormașina.
Ai avut un oarecare succes în anii ’90, iar acum ți-l monetizezi cântând din senin atunci când intri într-o farmacie Catena. Prietenii te privesc ca pe un ciudat, pentru că până acum n-au mai asistat la acte artistice despre medicamente.
Privești mezelurile pline de conservanți ca pe o binecuvântare a gastronomiei. Nu te-ai gândi că sunt o otravă sărată care nu ține de foame și din cauza căreia nu te mai încap blugii.