Au murit trei copii din cauza mizeriei. Ceva s-a transmis de la o mizerie la alta, nu se știe cum, și zeci de copii au ajuns în spital. Acolo, trei dintre copii au murit. Nu știm de ce. S-au aliniat astrele sărăciei, a clipit pentru o clipă tot întunericul subdezvoltării.
Cică ar fi vorba de “o boală a mâinilor nespălate”, cum spunea un doctor în fața camerelor. E vorba, cel mai probabil, de aceeași boală a mâinilor nespălate de care se spală pe mâini toate guvernările: sărăcia în care trăiesc mulți dintre români și o administrare infectă a spitalelor și a sistemului de sănătate, în genere.
Asta se întâmplă exact în momentul în care Guvernul a lansat “Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei”. Încă vag, însuflețit de promisiunea fondurilor europene, pachetul conține 47 de măsuri ciugulite din marea strategie a sărăciei găsită prin sertarele fostelor guvernări.
Cristian Ghinea, unul dintre cei care au pus cap la cap “Pachetul…”, zice: “Sunt cinci moduri de a defini sărăcia, dar, la fiecare dintre ele, România este pe ultimul loc din UE, la bătaie cu Bulgaria, pe alocuri. În mod particular, situația este dramatică atunci când vine vorba despre sărăcia în rândul copiilor și sărăcia în mediul rural”. Bineînțeles că are dreptate, dovadă stau toate statisticile și, mai ales, realitatea de care te lovești la tot pasul.
Numai că măsurile din “Pachetul…” Guvernului Cioloș, foarte bune, luate în sine – atribuirea de CNP-uri copiilor care nu au, construirea de creșe, astfel încât mamele să poată munci, și altele, un mic ajutor financiar lunar pentru copiii care merg la grădiniță –, nu înseamnă mare lucru dacă nu se intervine în zona muncii și a măsurilor care să conducă la dezvoltare. Atâta timp cât o treime dintre angajații României lucrează pe salariul minim, atâta timp cât abuzurile împotriva angajaților sunt parte constitutivă a muncii, sărăcia va fi mereu prezentă, ba chiar se va accentua. Sărăcia nu a fost afectată în toți acești ani de creșterea economică, de creșterea salariului minim (infim în raport cu salariile minime din UE, mai exact doar 777 de lei net), ci s-a înstăpânit și mai bine în anumite zone sociale.
Tot măsurile în zona economică sunt cele care pot mușca din sărăcie. Ar putea Cristian Ghinea și Guvernul Cioloș să privească spre randamentul capitalului în România. Ar vedea că este cel mai mare din UE. Altfel spus, investitorii nu sunt acele spirite caritabile care investesc în România mai mult din milă, cum vedem în propaganda neoliberală. Ar mai putea să vadă Guvernul Cioloș că în România venitul se împarte 60% în favoarea capitalului și 40% în favoarea muncii. Invers față de țările dezvoltate ale Europei și departe chiar față de țările din zonă.