Frații Vulturescu au așteptat marile încleștări de la Oituz călare. Călăreau de cîțiva ani în Regimentul 4 Roșiori, patronat de principesa Maria, pregătindu-se pentru glorie și galop. Dar ocaziile de acțiune întîrziau să se arate. În 1913 au participat la campania din Bulgaria, dar acolo n-au avut de înfruntat decît absența totală a adversarului, care lupta în sud cu sîrbii și cu grecii. Apoi, în prima parte a Războiului de Întregire, cînd armata română s-a retras continuu din august pînă în decembrie 1916, principesa, devenită între timp regină, și-a ferit regimentul de luptele grele.
Frații Vulturescu, Nicolae și Grigore, erau fii de boieri olteni, cu stare bună și cu educație militară, înalți, arătoși și în căutare de ocazii. Răbdarea lor de cavaleriști le-a fost pusă la grea încercare cînd s-au văzut obligați, luni la rînd, să tot facă manevre în loc să ia parte la bătălii. Așa că, atunci cînd s-a ivit ocazia, pe 11 august 1917, frații erau gata.
Divizia 1 Cavalerie și-a desfășurat forțele între satele Nicorești din Bacău și Bahna din Neamț. La ora șase seara, opt escadroane din Regimentele 4,5,6 și 7 Roșiori au primit ordin să atace inamicul. Inamicul nu dormea și, cum partea română n-a făcut pregătirea de artilerie, adică nu l-a bombardat pînă aproape de anihilare, a așteptat cu mitralierele pregătite.
Căpitanii Nicolae și Grigore Vulturescu comandau fiecare cîte o companie. Ei au cerut oamenilor să descalece și să atace la baionetă, fiindcă pe cai erau mai vizibili. Atacul a fost întîmpinat cu rafale prin care n-ai fi putut strecura nici măcar o albină, dar frații Vulturescu și oamenii lor au reușit să înainteze, lăsînd pierderi mari. Nicolae a fost rănit la mînă, un glonte i-a spulberat binoclul, dar nu s-a lăsat și, dacă ar fi avut și caii, ar fi reușit să ajungă mai repede la dușman. Pînă la urmă, cu o vitejie uimitoare, cavaleriștii pedeștri i-au izgonit pe nemți și au ocupat sectorul.
Peste patru zile, pe 15 august, lîngă satul Marginea, se ordonă un alt atac al roșiorilor tot fără cai. De astă dată, perdeaua de gloanțe l-a oprit pe unul dintre frați. O schijă l-a lovit în cap pe Nicolae Vulturescu și l-a omorît pe loc. Soldații lui au dus atacul la bun sfîrșit, iar corpul eroului a fost ridicat de Grigore, care l-a îngropat în satul Bîrsănești, din apropiere.
Cavaleriștii Nicolae și Grigore Vulturescu au luptat cu onoare la Oituz. Pe durata acestor fapte de eroism nu au fost rănite animale.